Cuvinte din Soare - Words from Sun

Viaţa -sentiment suprem ! Dorinţa de a mă duce spre cer si de a reveni înapoi si tot aşa in libertatea de urca si de a coborî de câte ori vreau. Simt motivaţia de a trăi pentru tot ce are viaţă,respir parfum subtil de esenţă sufleteasca.Da! E a ta ,a voastră! Privesc ziua in noapte si noaptea in lumină si mă cuprind visele: visele mele,visele voastre. Îmi intind iubirea spre mâinile voastre ,să o puteţi atinge ,să o puteti da mai departe in tot ce atingeţi.Să fie precum pâinea caldă ,ca acel gust din copilărie. Iubirea-  Dumnezeu ! Chemarea inevitabila in renaştere,lipsa greşelilor ,mai profundă decat marea,mai sus decat orice,lucruri simple devenite eterne în suflete mari,fericire fără moarte,acea depărtare ce devine aproape. In sufletul meu e tot, mă binecuvântaţi cu tot ce e mai frumos,cu fiecare emoţie,cu fiecare zgomot dar şi cu fiecare tăcere,cu o căldură mai intensă decat focul,cu onestitate,autenticitate şi cu sentimente exprimate in fapte.E ca o joacă de copii ,fără

Cea mai frumoasa conversatie pe care am avut-o a fost in momentul in care am inchis ochii ,am respirat adanc si in liniste mi-am ascultat inima.Ea vorbea ,eu ii raspundeam tacand.Dar nu imi vorbea oricum ci prin intermediul altor inimi ,in acel limbaj unic sufletesc capabil sa fie inteles de orice  are viata. Sunetul tacerii,sunetul sublim care apare atunci cand cea mai pura forma a noastra alege sa fie un tot in tot.Eu sunt tu,tu esti eu,noi suntem voi si voi sunteti noi si nimic nu poate interveni in muzica edenica pe care am ales sa o cream. Eu te ascult ,tu ma asculti si raspunsurile vin de la sine si atunci stim exact de ce intrebarea ''De ce?'' nu exista in limbajul nostru. E liniste si in aceasta liniste sunt mai multe sunete decat am fi putut crede vreodata.Sunt sunete ce creaza primavara si fiecare anotimp in parte si toate se unesc ca si cand nu s-ar schimba vreodata,ca si cand nu ar trece si nici nu trec de fapt. E o lume diafana prin care patrund mii

Glas de păsări albe Te urmez. Vânt către altă zare Te urmez. Stropi grei de ploaie curată Vă urmez. Caldură de inimă către inimă Te port. Ochi stigmaţi de  imensă iubire Vă privesc. Copil din suflet infinit Te ascult. Lumina din lumina vocii tale; mă îndreaptă spre mine aproape de lună  iar eu...o voi urma.

In fiecare zi unii dintre noi cream  o lupta si credem ca aceasta trebuie sa existe,vechea lupta dintre bine si rau.Lupta pe care si eu credeam ca o duceam pana astazi cand am realizat ca de fapt binele in sine nu cauta o lupta si  in adevarul sau lupta nici macar nu exista,binele are prea multa iubire pentru a actiona asa,are prea multa credinta si prea mult frumos pentru a fi limitat de lucruri neinsemnate sau de timp.Lupta nu este decat o iluzie creata pentru a ne indeparta de structura adevarata a fiintei noastre.Poate daca am fi mai ocupati sa emitem ganduri pozitive,iubire,compasiune,incredere,pace tot ce e rau ar disparea de la sine. Privesc foarte des copiii si sunt fascinata de lumea lor,lume care ar trebui sa ramana in fiecare dintre noi.Priveste-i si tu pentru un moment si observa cum in joaca lor  cu lumina nu exista nimic rau,cum fiecare actiune a lor genereaza zambete si lacrimi de bucurie,cum au in fiecare clipa forta necesara de a se ridica atunci cand cad,de a se

Pasi concreti.Pasi plini de libertate .Pasi leganati in ritmul vietii. Ramuri inflorite se leagana in ritmul lor la fereastra mea.Soarele in apusul sau danseaza cu iubirea printre mii de nori.Trag aer si inspir parfum de salcam.Spectacolul a inceput,sa cante asadar muzica ! Porumbei albi se indreapta infinit catre cer ca si cum ar urma un ritual al iubirii,armonia lor imi aminteste de Tchaikovsky si al sau lac al lebedelor. Zambete largi isi pun amprenta in atmosfera precum niste note prelungi de pian.Adagio ! E prea multa frumusete in jur si vreau sa incetinesc timpul.Niste irisi indrazneti ma imbie sa le simt culoarea si parfumul ca niste veritabile balerine. Cu cat ma simt mai aproape de Pamant cu atat mai mult simt ca ma inalt si privesc aceasta sarbatoare in toata splendoarea sa ,de undeva de sus.Andantino ! Ma adancesc si mai mult in pasiunea pe care o emana viata in sine si totul devine  de o intensitate inegalabila. Iau de brat Universul si incep dansul in unitatea -i s

Caută-mă acolo unde vreau şi eu să mă găsesc Printre flori nemuritoare  adăpând  inorogul din poveşti Printre stele de mare,prin timp  fara timp Printre priviri calde si ninsoare  In parfum de tei si  in palmele tale... Printre aştri si surâs de trandafiri albaştri Caută-mi urma bine caci am fugit ,  m-am ascuns demult in...tine.

E Universul cel care-mi sopteste bland ca acel sentiment  de a culege flori dintr-un gand? Sau esti tu si... te confund ? Se aude muzica in decor. E ca o ploaie de ingeri ce canta vise in cor, E libertate de pescarus fara o aripa ,aflat in plin zbor E zambet de dimineata ce se ascunde mai alb decat un nor E glasul ce-mi adoarme ochii spunandu-le ''somn usor''. E ca si cand din cer mai cer iubire din iubire, ziua de ieri fara ieri si sper iar totul devine nou ca strigatul din tine ajuns in mine sub forma de ecou. Si chipul tau de soare e ajuns mai sus decat poate fi sus Oare in imensitatea lui,nu ma confunzi? Eu ascult iar tu -mi raspunzi prin privirea  in care ai ales sa te scufunzi E prea mult dintr-al meu suflet la tine in gand Prinde-ma de vise si haide sa ne intoarcem pe Pamant.