Cuvinte din Soare - Words from Sun

Dă-mi mâna ta cu salcâmi albi şi simfonii din care să culeg  infinit, Să ne jucam cu vise de copii.  Dă-mi mâna ta cu cer neîntinat şi galaxii Să mă ridic  ca pe-o rugăciune  S-aprindem iar inimile vii; Lasă-mi palma mâinii tale cu calea-i  de timp nefrântă Să poată simţi şi stelele,    şi magii, căldura-ţi sfântă!      

Trec orele...iar eu nu mai simt timpul.Nu l-am uitat si nu imi este indiferent,doar am inteles intr-un sfarsit cum este. Ma simt centrata intr-un moment in care cred si prin care pot privi inainte,inapoi si iarasi inainte de cate ori vreau.Sunt suspendata intr-un cer al iubirii din care nu imi doresc sa cobor,de sus simt ca pot imbratisa Pamantul,toti oamenii dragi,toate clipele imortalizate in suflet. Simt ca pot zbura din ce in ce mai sus spre libertatea din mine,peste munti de speranta si fericire. Trece timpul...dar eu sunt aici ,unde trebuie sa fiu ,la locul si momentul potrivit in centrul iubirii mele.Aici totul ramane,totul este .Am urcat Sus,a coborat timpul !

                      Si florile isi au raiul lor                     cand pamantesc te asteapta                      cuminti, sa le simti,sa le alinti.                       In a iubi a lor parfum                     consta eternitatea,privind                       petale de roze fierbinti                       cum iti astern in suflet  calea.                                          

Azi mi-am pierdut cuvintele. Parca nu le mai pot rosti si incetosat le mai cunosc sensul.Azi am uitat ca pot vorbi si am intensificat auzul,ascultarea.Imi place sa ascult linistea care vorbeste,sufletul,respiratia,ritmul acela care te face viu.Ma simt ca valurile unui ocean ce isi creeaza din adanc sunetele firii apoi se izbesc de stanci pentru a se reintoarce cu noi forte si exprimare. Astazi am vrut sa uit cuvintele si  am decis sa fac un intreg dictionar din fapte,armonii si iubire scris pe aripile pescarusilor ce ii aud in fiecare dimineata ,soptindu-mi parca despre libertate.Intodeauna pasarile mi s-au parut ghizii pe care sa ii urmam,oriunde ar fi ,ele isi simt drumul si aleg sa il parcurga liber fara teama de a se rataci.Pentru ele nu exista notiunea de frica ci doar avant si bucuria momentului prezent.Uneori se lasa purtate de curenti si se joaca in razele soarelui iar ploaia nu reprezinta o amenintare ci o veste despre frumos. Ce sens mai au cuvintele cand se lasa dezbraca