Cuvinte din Soare - Words from Sun

Nu inteleg de ce unii dintre noi,trebuie sa caute ceva,sa se caute pe ei insisi .Nu stiu de ce trebuie sa ne luam mereu rolul de detectivi in viata si sa cautam indicii cand totul consta doar in a sti unde sa privesti,cu lupa nu o sa gasim niciodata vise,oamenii din vise,fericirea.Daca stii cum sa privesti si incotro sa privesti atunci totul apare iar acea cautare se transforma in ‘’a gasi’’.Semnele ne apar frecvent in drumul nostru  ghidandu-ne in permanenta,nu e nevoie sa le cautam .De fapt mi-am dat seama ca cu cat alegem sa cautam ceva  cu atat mai mult nu vom observa semnele ce conduc spre adevar si atunci ne vom ‘’ resemna’’ ca acel ceva nu poate avea loc,iar visele noastre probabil au fost prinse de vreun dreamcatcher.Nu e asa ! Nu trebuie sa ne lasam prada de false conceptii si viziuni,daca nu ai reusit sa vezi ceva nu inseamna ca nu exista si nu are o forma,poate nu cea imaginata de tine.Intotdeauna se afla ceva in fata noastra pregatit ca noi sa vedem,sa invatam,sa pornim

Nu e nici noapte,nu e nici macar zi acum e vremea doar pentru a iubi. Ninsori mii imi curg din inima ce par  lacrimi dar nu sunt, au fost si  sunt  doruri topite  de ce va fi sa fie cand va fi de viitorul apropiat de demult. Timpul mi-e  un ghid prin timp spre fara legi  amintite,uitate spre bulgari insufletiti de fapte spre departe si acum,cuvinte vii . Si nu stiu cum,de ce sau cand dar eu doar vreau sa fim copii !

                                                      ''Mi-e dor de-o iarna adevarata                            cu multi nameti si zurgalai                            in care frigul sa se simta                            si sa-nghet in ochii tai.                                                      Si sa raman acolo suspendat                            precum un glob in noaptea de Craciun                           si sa miroasa a beteala ,a soba si un pic de fum.                                                     Pe urma am pleca in sanii                           sa vizitam padurile-nghetate                           sa colindam copacii cu colinde                          demult cantate si uitate.                                                    Intorsi acasa as mai vrea                           sa cred ca nu am inghetat in tine            ca iernile din ochii tai sunt dezghetate pentru mine.. ''                                                

-Am o singura intrebare . -La care voi primi mii de raspunsuri? -Raspunsul e aici e deja format din mii,zeci ,sute de mii de raspunsuri sau poate mai mult cine stie... -Unde e? -In tine.Iar din tine in exterior. -In mine?Si de ce mi-e atat de greu sa il gasesc atunci? -Pentru ca cel mai probabil ti-ai pus mii de intrebari fara sens. -Ma intreb...cum poti citi atat de usor ganduri? -Dar cine a zis ca le citesc? -Atunci...cum?Cum se explica ca stii mereu raspunsul? -Iubesc ! Iar cand iubesti devii unul cu cei pe care ii iubesti.Intrebandu-ma ai ajuns la intrebarea pe care vroiam sa ti-o pun - Tu iubesti? -Nu credeam...nu credeam ca totul ma va conduce spre un singur raspuns,raspunsul la tot.Acum mi-am dat seama ca atunci cand intreb ,raspunsul este in iubirea din mine reflectata in exterior,fiecare persoana pe care o intalnesc este un raspuns!

Astazi ma gandesc la unul din elementele cele mai importante care ne mentin in viata : Sangele. Cel mai probabil daca as  pune intrebarea ''Ce simti ca iti curge prin vene?'' mi s-ar raspunde ''sangele''.Am decis sa imi pun si mie insami aceeasi intrebare si am descoperit ca altceva imi da viata. Prin vene simt ca imi curg zambete adunate in timp,multe impulsuri de a ma bucura de la oameni pe care poate nici macar nu ii cunosteam sau poate ca ei ma cunosteau pe mine ,pana la urma nici nu conteaza stiu ca totul apare in calea noastra atunci cand avem cea mai mare nevoie si chiar atunci cand nu ne asteptam insa prin vene ne curge credinta si increderea. Simt ca imi dau viata culorile,acele culori pe care le-am vazut prima oara pictate pe panze parca desprinse dintr-o poveste de demult sau chiar povesti de demult si carora le-am gasit corespondentul si in lumea exterioara- in vant,in nervurile frunzelor de toamna,in irisi desprinsi din vara si ceaiur

Cred ca punem accent prea mult pe lucruri...lucruri nesemnificative.Cred ca pretuim prea putin oamenii de langa noi.Cred ca suntem prea putin recunoscatori celor ce apar in viata noastra si ne dau impulsuri inimii.Cred ca rareori observam pe cei care ne iubesc cu adevarat.Cred ca uneori ne este prea frica sa primim iubire. Cred ca primim foarte multe lectii insa repetam aceleasi greseli.Cred ca avem o putere imensa de a schimba orice si totusi ne complacem in vechi tipare. Cred in momentul de acum si totusi ne gandim prea mult la trecut si poate si mai mult la viitor.Cred in bucuria de A FI si adeseori uitam ca SUNTEM. Cred ca toti oamenii au niste parti sufletesti complexe,extraordinar de frumoase si totusi ei uita sa si le arate cu adevarat. Cred cu tarie in viata si iata ca ii vad pe cei care nu se bucura in totalitate de ea.Cred in evolutia spiritului si totusi rareori ascultam cu adevarat-pe noi,pe cei de langa noi. Cred enorm de mult in iubire si totusi alegem sa o ascund

 Simt ca e ziua mea !E ziua cand lucrurile mici devin mari.E ziua cand secundele  imi dau atat de multa intensitate.E acel moment cand respir la un alt nivel fiecare cuvant,fiecare gest,fiecare gand.E momentul cand zambetul celor de langa mine devine si zambetul meu si fericirea lor e si fericirea mea si fiecare parte din ei devine parte din viata mea. Mai mult ca oricand simt ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa,ca nu trebuie sa pierdem nimic din ceea ce simtim si ca trebuie sa avem impulsul de a face pasii necesari pentru fericirea noastra. Nu concep ideea de ''risc'' ci doar de inimi curajoase care stiu ce vor si care isi asuma responsabilitatea de a opri timpul si de a ajunge acolo unde isi doresc. Asadar ganditi-va ce va doriti cu adevarat si ce va face cu adevarat fericiti si nu va opriti din drumul care va cheama,oriunde ar duce el ! :)

Nu imi plac etichetele de nici un fel,nici cele de preturi,nici cele aplicate oamenilor.Nu imi plac catalogarile,nu imi plac aparentele, imi place totul sa fie doar asa cum este.Imi place sa ating adevarul in adevarul sau.Imi plac zambetele,imi plac vorbele spuse cu hotarare din suflet ,imi plac chiar si vorbele nespuse dar exprimate prin fapte si priviri...imi place...sufletul asa cum este el menit sa fie. Nu vreau sa fiu catalogata in nici un fel,nici in bine nici in rau,vreau doar sa fiu privita asa cum sunt si nimic mai mult,restul sunt detalii care isi pierd insemnatatea atunci cand privim prin ochii inimii. Parca e de ajuns de acum sa nu mai fim noi insine.Daca am fi noi cu adevarat atunci viziunile s-ar schimba si totul ar deveni doar asa cum trebuie sa fie. Totul e simplu,nu faceti din acel tot ceva complicat !

Ti-e sufletul numai anotimpuri Frunze de toamna iti cad din priviri  Innoptand peste mii si mii de ierni, din ochi ti-au inflorit nemuriri. Flori de cires se scutura din ganduri si mainile-ti sunt licurici peste pustiu Natura iti deseneaza acum chipul , prin pescarusi albastri imi soptesti: ''Ti-e dor de vesnicii,stiu ! ''

De-as fi un maturator de cuvinte Le-as strange intr-o poveste Cu pana magica le-as aranja in versuri Si cu suflul vietii le-as adauga menirii Oare ce culoare as folosi oare, Ca sa aduc zambete lecuitoare? Albastrul scris cu cerneala celesta Ar fi raspunsul la intrebarea curenta. De-as fi maturator de cuvinte Le-as aduna in a mea minte As face din ele legaturi infloritoare Si le-as sadi in inimi cuceritoare Si spune-mi tu mie Inger c-o frumoasa cununie Ce inima ai tu oare De ma faci sa ma simt in culoare?                                                 ---  scrisa de Yuri---

Scopul nostru in cele din urma chiar daca il vedem chiar daca nu vrem sa il vedem este ca prin tot ceea ce facem...sa lasam in urma noastra iubire, doar asa ramanem vii.Ma gandesc adesea sau poate cuvantul ''gandesc''nu e tocmai potrivit ,la toate sufletele care au sadit in mine viata printr-o forma sau alta ,fiecare in felul sau,suflete care sunt cu mine in permanenta prin tot ceea ce sunt si prin  fiecare parte din mine creata si recreata constant.E divin sa inlocuiesti ''lipsa'' cu '' dor'',''distanta'' cu ''aproape'' ''timp'' cu ''acum'' ''greseli'' cu''acceptare''. E iubirea aceea pornita din cele mai simple gesturi,din cele mai putine cuvinte rostite venite parca inca de la inceputuri cu o putere de a intra in vene si a le contura sensul ,din ochi care zambesc si zambet ce te priveste constant ca pe -o minune. De-a lungul vietii mele am

Totul se intampla cu un motiv.Am mai spus de nenumarate ori acest lucru si voi continua sa il spun cu toata certitudinea si credinta.Mi se arata in permanenta ca totul ia loc atunci cand trebuie si cum trebuie pentru ca asa a fost programat ori asa este necesar in acel moment pentru evolutia noastra,ori este rezultatul gandului nostru transmis in Univers. Stiam din inainte ca imi voi petrece aceste zile de septembrie,undeva unde voi fi conectata cu Pamantul,''pierduta'' in trezire prin labirinturi montane si soare. Ma uit in jur cu acea infinita mirare insotita de admiratie si fericire pentru toata creatia,pentru tot ce inseamna viata.Observ tacut,intr-un timp nemiscat libertatea emanata de natura.Contemplu soarele,copacii,florile,pasarile,toate fiintele si din tot raman cu acelasi rezultat - Iubirea. Copacii- ce maiestrie !Cate au sa ne spuna,cate povesti si istorie se afla in frunzele lor mangaiate de vant si vreme.M-am oprit sa ii ascult si ii imbratisez cu d

Am păşit în Lumină pentru a mia oară.Nu e cale de întoarcere şi nici nu vreau să mă întorc,vreau să fiu iubire acolo unde e iubire şi acolo unde s-a uitat a fi iubire. Priveşte-mă cum zbor.Pot să zbor cu adevărat şi nu,nu îmi spune din nou că nu este posibil decât dacă aş fi cumva vreun aviator.Adevăraţii aviatori sunt cei care iubesc,care iubesc suprem.Uită-te doar cum reuşesc să îmi deschid aripile şi să străbat gânduri,codri şi rânduri,inimile şi vorbele,scânteile şi orele.Luminând prin licurici şi prinzând glas prin pescăruşii mici,priveşte-mă cum zbor prin vânt şi la tine-n gând,prin vis  dincolo de orice abis şi pot mai mult,tot mai mult să prind avânt. Am libertatea de a privi libertatea.Atât de mult vreau să vă vad liberi ,încât vă las liberi şi astfel îmi simt propria libertate.Nimic nu-i mai frumos decât să vezi unicitate şi unitate. Vă ador când sunteţi voi,când eşti tu,când sunt eu exact aşa cum am fost meniţi  pentru  a fi fără nici un minus ,fără măcar vreun plus.Nu

Respirându-ţi profunzimea gândurilor mă cuprinde adâncimea suflului.  E iubirea ce-mi trezeşte venele într-un colţ de ocean, atins doar de viaţă pură precum ţi-s palmele când aşteaptă să îmi prindă inima.  Şi fericite-s momentele căci am câştigat netimpul... Şi se duc chipuri pământene căci privirea-ţi suprafireasca e in mine, transformând etern răul în bine...

Sunt întrebată.Răspund.Uneori răspund înainte de a fi intrebată,acela îl socotesc eu ca fiind un răspuns adevarat,pentru ca cumva ,undeva în noi,dincolo de noi şi printre noi răspunsul şi-a făcut apariţia înaintea intrebării. Am să răspund acum frumuseţii pe care o vad în oameni,mă simt nevoita să îi răspund căci e prea multă şi s-a pierdut în pleoape închise de ceaţă. Am să-i spun şoptit ,tăcut dar pe atât de mult de tare că cel mai mult ador atunci când întalnesc oameni ,să îi privesc. Contactul vizual are o importanţă aparte,ca atunci când petalele se intâlnesc cu razele de soare.Intervine completarea,acelaşi răsfăţ de culoare..oglindire,priviri care zâmbesc ,ochi care vorbesc şi strălucesc spunandu-ţi mulţumesc,sincronizare în a clipi parcă într-un timp infinit,blândeţe ca şi când nu ar fi nimic de pierdut,zgomot mut... Şi prin răspunsul meu ajung la voi cu o intrebare: Dacă m-aţi privi cu adevărat v-aţi vedea pe voi oare?

Ei spun ca totul va trece.Ei spun ca totul e doar un moment.Ei spun ca e mai bine sa fii rece ca sa poti rezista raului.Dar eu am timp doar sa ascult iubirea,am timp doar sa cred cu adevarat in credinta,am timp doar sa zbor fara limite alaturi de cei pe care ii iubesc,am timp sa fac din momente o eternitate si stiu ca doar prin iubire putem invinge. Si am atat de mult timp sa privesc in adevar si tot ce e mai frumos si am putere sa urc tot mai mult spre ceea ce sunt,spre ceea ce este.Oare de ce va faceti singuri captivi?Libertatea de a alege se afla in voi.Oare de ce va complicati viata? Voi ii puteti schimba cursul.Iubiti ! Iertati ! Empatizati ! Bucurati-va ! Fiti recunoscatori ! Oare de ce nu aveti recunostinta pentru faptul ca existati,pentru faptul ca exista cei din jurul vostru ,pentru faptul ca existati in cei de langa voi?Oare de ce va complicati atat de mult ,cand sa iubesti e atat de simplu?  Si stiu dintotdeauna ca raspunsul a existat inaintea intrebarii ,am certitudin

 M-am născut din trandafiri Să pot să văd  surâsul soarelui in priviri. M-am născut din roze Să îmi poată fi culese faptele fără spini şi să trec dincolo de gnoze. M-am născut din trandafiri  Să mă las purtată de vânt dar să rămân în centrul a ceea ce simt şi simţirile să-mi devină veşnic cânt. Am prins viaţa mirosind subtil un trandafir Şi port lumina cu mine pretutideni,drept suvenir. Am renăscut prin trandafiri Şi pot să fac şi viitor şi prezent şi trecut...  din amintiri...

E o lupta din ce in ce mai acerba .Raul continua sa se lupte in iluzia sa de a castiga. Energiile s-au intensificat si simt cum apasa greu si totusi nu fac decat sa ma faca sa vad din ce in ce mai frumoasa viata.E greu de explicat in cuvinte divinitatea din Tot dar tot la fel de greu de explicat si durerea pe care o citesc in suflete,in ochii obositi de vise si sperante.Nu pot eu sa judec si nici nu as face asta vreodata dar cred cu tarie ca acum mai mult ca oricand ne trebuie credinta si mai multa iubire. ''Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.'' Stiu ca e greu atunci cand vezi priviri incruntate desi le zambesti,vorbe apasatoare desi le vorbesti frumos,ignoranta desi ai face totul pentru ei,ironie desi privesti legatura dintre oameni cu seriozitate,cand le dai mana calda pentru a-i mangaia si ei ti-o iau cu totul.Stiu ca e foarte greu atunci cand te trezesti cu un gol sufletesc si nu pentru

 Spune-mi fiinţă de lumină Tu ochii ţi i-ai ales  Să fie veşnic poem Şi lumea astfel  s-o dezmierzi? Pe cât de abanoşi ţi-s ochii Pe atât ţi-e sufletul de alb Invitaţie la dans euritmic, un divin contrast ! Pe sufletul tău eu azi  scriu versuri Sper că nu te superi că ţi l-am imprumutat Nu din lipsa de pix si hârtie  Ci din iubirea atemporală ce ne leagă aşa cum ne-a legat.

E inadmis să pot uita,nu am cum ! Ar însemna să nu imi mai pot face prezenţa.Fiecare din noi poartă din vremuri peste vremuri poveşti,poveşti sufleteşti întiparite bine ca mai apoi să putem şti ce inseamnă iubirea,ce inseamnă a zbura şi cum trecând prin timp să ne facem lecţia şi să-i ajutam şi pe ceilalti să-şi facă corect temele. Povestea mea începe cu tine şi o data cu tine alte zeci de poveşti. Eşti prima poveste pe care mi-a fost refuzată să o pot uita.Mi-a fost reamintită într-o clipa  în care sufletul meu se săturase de netrezirea mea,m-a lăsat ceva ani să dorm deşi bâjbâind prin întuneric tot mai vedeam frânturi de lumina ce-şi aveau locul dincolo de timp.Probabil ştia mai bine că e vital sa ne ducem povestea mai departe ca două suflete neatinse de timp şi sculptate în formă de inimă de copil.Nu stiu cât ai reuşit să îţi aminteşti dar ştiu sigur ca nu ai vrut să uiţi,ştiu ca nu ai vrut să uit nici eu şi ţi-am promis ca nu voi face asta.Îmi amintesc că ţi-am promis să îţi ami

Imensitate de suflet în suflete Atâtea zâmbete pregătite Şi atâtea lacrimi gata să se scuture Şi atât de multă iubire Dacă aş putea aş mări planeta Doar sa dau tuturor de ştire Că poate fi atât de multă iubire  în trup ,suflet si gând. Şi clipele mă prind surâzând Pentru că poate fi atâta frumuseţe celestă pe Pământ. Doruri de vremuri ce înca n-au fost mă cuprind Dar pentru iubirea  voastră , Strâng cu putere din inima si o sa ma auziţi strigând Că voi reveni de mii şi mii de ori Doar ca să vă vad   IUBIND !

Memoriile sunt perfecte in imperfecţiunea lor Au un  talent  imens sa dea umbrelor ascunse un sens. Tăcerea mea işi aminteşte de glasul tău Ca şi când ai vorbi in locul meu Ca un perfect intreg EU... Imi amintesc când mi-ai stigmat iubirea Ca să nu îţi uit niciodată privirea. Când ţi-am luat lacrimile pierdute in utopie Şi  cu patimă ţi le-am scufundat in fericire. Cand ai cules flori chiar şi din gheaţă Şi cu particule de lumina ţi-am scris numele pe zăpadă. Ţi-am păstrat amintirile ca pe-o mântuire Ca şi când nimeni,nimeni nu le mai stie, Secret sfânt purtat prin vămi cosmice si gând...