Cuvinte din Soare - Words from Sun

                                                      ''Mi-e dor de-o iarna adevarata                            cu multi nameti si zurgalai                            in care frigul sa se simta                            si sa-nghet in ochii tai.                                                      Si sa raman acolo suspendat                            precum un glob in noaptea de Craciun                           si sa miroasa a beteala ,a soba si un pic de fum.                                                     Pe urma am pleca in sanii                           sa vizitam padurile-nghetate                           sa colindam copacii cu colinde                          demult cantate si uitate.                                                    Intorsi acasa as mai vrea                           sa cred ca nu am inghetat in tine            ca iernile din ochii tai sunt dezghetate pentru mine.. ''                                                

-Am o singura intrebare . -La care voi primi mii de raspunsuri? -Raspunsul e aici e deja format din mii,zeci ,sute de mii de raspunsuri sau poate mai mult cine stie... -Unde e? -In tine.Iar din tine in exterior. -In mine?Si de ce mi-e atat de greu sa il gasesc atunci? -Pentru ca cel mai probabil ti-ai pus mii de intrebari fara sens. -Ma intreb...cum poti citi atat de usor ganduri? -Dar cine a zis ca le citesc? -Atunci...cum?Cum se explica ca stii mereu raspunsul? -Iubesc ! Iar cand iubesti devii unul cu cei pe care ii iubesti.Intrebandu-ma ai ajuns la intrebarea pe care vroiam sa ti-o pun - Tu iubesti? -Nu credeam...nu credeam ca totul ma va conduce spre un singur raspuns,raspunsul la tot.Acum mi-am dat seama ca atunci cand intreb ,raspunsul este in iubirea din mine reflectata in exterior,fiecare persoana pe care o intalnesc este un raspuns!

Astazi ma gandesc la unul din elementele cele mai importante care ne mentin in viata : Sangele. Cel mai probabil daca as  pune intrebarea ''Ce simti ca iti curge prin vene?'' mi s-ar raspunde ''sangele''.Am decis sa imi pun si mie insami aceeasi intrebare si am descoperit ca altceva imi da viata. Prin vene simt ca imi curg zambete adunate in timp,multe impulsuri de a ma bucura de la oameni pe care poate nici macar nu ii cunosteam sau poate ca ei ma cunosteau pe mine ,pana la urma nici nu conteaza stiu ca totul apare in calea noastra atunci cand avem cea mai mare nevoie si chiar atunci cand nu ne asteptam insa prin vene ne curge credinta si increderea. Simt ca imi dau viata culorile,acele culori pe care le-am vazut prima oara pictate pe panze parca desprinse dintr-o poveste de demult sau chiar povesti de demult si carora le-am gasit corespondentul si in lumea exterioara- in vant,in nervurile frunzelor de toamna,in irisi desprinsi din vara si ceaiur

Cred ca punem accent prea mult pe lucruri...lucruri nesemnificative.Cred ca pretuim prea putin oamenii de langa noi.Cred ca suntem prea putin recunoscatori celor ce apar in viata noastra si ne dau impulsuri inimii.Cred ca rareori observam pe cei care ne iubesc cu adevarat.Cred ca uneori ne este prea frica sa primim iubire. Cred ca primim foarte multe lectii insa repetam aceleasi greseli.Cred ca avem o putere imensa de a schimba orice si totusi ne complacem in vechi tipare. Cred in momentul de acum si totusi ne gandim prea mult la trecut si poate si mai mult la viitor.Cred in bucuria de A FI si adeseori uitam ca SUNTEM. Cred ca toti oamenii au niste parti sufletesti complexe,extraordinar de frumoase si totusi ei uita sa si le arate cu adevarat. Cred cu tarie in viata si iata ca ii vad pe cei care nu se bucura in totalitate de ea.Cred in evolutia spiritului si totusi rareori ascultam cu adevarat-pe noi,pe cei de langa noi. Cred enorm de mult in iubire si totusi alegem sa o ascund