Cuvinte din Soare - Words from Sun

E inadmis să pot uita,nu am cum ! Ar însemna să nu imi mai pot face prezenţa.Fiecare din noi poartă din vremuri peste vremuri poveşti,poveşti sufleteşti întiparite bine ca mai apoi să putem şti ce inseamnă iubirea,ce inseamnă a zbura şi cum trecând prin timp să ne facem lecţia şi să-i ajutam şi pe ceilalti să-şi facă corect temele. Povestea mea începe cu tine şi o data cu tine alte zeci de poveşti. Eşti prima poveste pe care mi-a fost refuzată să o pot uita.Mi-a fost reamintită într-o clipa  în care sufletul meu se săturase de netrezirea mea,m-a lăsat ceva ani să dorm deşi bâjbâind prin întuneric tot mai vedeam frânturi de lumina ce-şi aveau locul dincolo de timp.Probabil ştia mai bine că e vital sa ne ducem povestea mai departe ca două suflete neatinse de timp şi sculptate în formă de inimă de copil.Nu stiu cât ai reuşit să îţi aminteşti dar ştiu sigur ca nu ai vrut să uiţi,ştiu ca nu ai vrut să uit nici eu şi ţi-am promis ca nu voi face asta.Îmi amintesc că ţi-am promis să îţi ami

Imensitate de suflet în suflete Atâtea zâmbete pregătite Şi atâtea lacrimi gata să se scuture Şi atât de multă iubire Dacă aş putea aş mări planeta Doar sa dau tuturor de ştire Că poate fi atât de multă iubire  în trup ,suflet si gând. Şi clipele mă prind surâzând Pentru că poate fi atâta frumuseţe celestă pe Pământ. Doruri de vremuri ce înca n-au fost mă cuprind Dar pentru iubirea  voastră , Strâng cu putere din inima si o sa ma auziţi strigând Că voi reveni de mii şi mii de ori Doar ca să vă vad   IUBIND !

Memoriile sunt perfecte in imperfecţiunea lor Au un  talent  imens sa dea umbrelor ascunse un sens. Tăcerea mea işi aminteşte de glasul tău Ca şi când ai vorbi in locul meu Ca un perfect intreg EU... Imi amintesc când mi-ai stigmat iubirea Ca să nu îţi uit niciodată privirea. Când ţi-am luat lacrimile pierdute in utopie Şi  cu patimă ţi le-am scufundat in fericire. Cand ai cules flori chiar şi din gheaţă Şi cu particule de lumina ţi-am scris numele pe zăpadă. Ţi-am păstrat amintirile ca pe-o mântuire Ca şi când nimeni,nimeni nu le mai stie, Secret sfânt purtat prin vămi cosmice si gând...

Dupa o zi in care mi-am reamintit ca atunci cand iubesti cu adevarat Universul ,trebuie sa ii arati acest fapt prin a fi implinit sufleteste,prin a transforma raul in bine,prin a aduce splendoarea fiintei tale launtrice si in planul material,prin a i te confesa Lui in legatura cu cea mai arzatoare dorinta ta,am ales sa privesc pe timp de noapte cerul. Ce imi place cel mai mult la bolta cereasca e faptul ca oriunde te-ai afla si din orice parte ai privi,ramane acelasi,neschimbat.Aceleasi culori,aceeasi imensitate,aceeasi libertate reala care pare de neatins si totusi poate fi atinsa. Continui sa privesc cerul fara incetare,nici nu mai stiu cate minute sau secunde au trecut...pana la urma nici nu cred ca as putea masura vreodata timpul.Nu pot ,nu-l port in sange ! Sufletul imi ramane mai treaz ca niciodata.Stiti cum vede sufletul meu stelele? Ca pe o carte care poate fi decodificata doar intr-un limbaj divin. Fiecare stea inseamna o poveste si asteapta sa fie citita.In interiorul un

Viaţa -sentiment suprem ! Dorinţa de a mă duce spre cer si de a reveni înapoi si tot aşa in libertatea de urca si de a coborî de câte ori vreau. Simt motivaţia de a trăi pentru tot ce are viaţă,respir parfum subtil de esenţă sufleteasca.Da! E a ta ,a voastră! Privesc ziua in noapte si noaptea in lumină si mă cuprind visele: visele mele,visele voastre. Îmi intind iubirea spre mâinile voastre ,să o puteţi atinge ,să o puteti da mai departe in tot ce atingeţi.Să fie precum pâinea caldă ,ca acel gust din copilărie. Iubirea-  Dumnezeu ! Chemarea inevitabila in renaştere,lipsa greşelilor ,mai profundă decat marea,mai sus decat orice,lucruri simple devenite eterne în suflete mari,fericire fără moarte,acea depărtare ce devine aproape. In sufletul meu e tot, mă binecuvântaţi cu tot ce e mai frumos,cu fiecare emoţie,cu fiecare zgomot dar şi cu fiecare tăcere,cu o căldură mai intensă decat focul,cu onestitate,autenticitate şi cu sentimente exprimate in fapte.E ca o joacă de copii ,fără

Cea mai frumoasa conversatie pe care am avut-o a fost in momentul in care am inchis ochii ,am respirat adanc si in liniste mi-am ascultat inima.Ea vorbea ,eu ii raspundeam tacand.Dar nu imi vorbea oricum ci prin intermediul altor inimi ,in acel limbaj unic sufletesc capabil sa fie inteles de orice  are viata. Sunetul tacerii,sunetul sublim care apare atunci cand cea mai pura forma a noastra alege sa fie un tot in tot.Eu sunt tu,tu esti eu,noi suntem voi si voi sunteti noi si nimic nu poate interveni in muzica edenica pe care am ales sa o cream. Eu te ascult ,tu ma asculti si raspunsurile vin de la sine si atunci stim exact de ce intrebarea ''De ce?'' nu exista in limbajul nostru. E liniste si in aceasta liniste sunt mai multe sunete decat am fi putut crede vreodata.Sunt sunete ce creaza primavara si fiecare anotimp in parte si toate se unesc ca si cand nu s-ar schimba vreodata,ca si cand nu ar trece si nici nu trec de fapt. E o lume diafana prin care patrund mii

Glas de păsări albe Te urmez. Vânt către altă zare Te urmez. Stropi grei de ploaie curată Vă urmez. Caldură de inimă către inimă Te port. Ochi stigmaţi de  imensă iubire Vă privesc. Copil din suflet infinit Te ascult. Lumina din lumina vocii tale; mă îndreaptă spre mine aproape de lună  iar eu...o voi urma.