Ochii care nu se vad,ii vezi

   E o zi divina.M-am trezit cu primul impuls de a ma uita pe geam,ceva din mine ma tot chema sa ma uit spre cer,ridic ochii si vad o splendoare de nori ce formau diferite chipuri.Acele chipuri purtau o amprenta cunoscuta ca si cand ar fi fost privirile celor care mi-au dat mereu incredere in mine,privirile celor care imi ridica privirea atunci cand e nevoie,ca si cand norii deseneau tot ce se regasea in mine si tot ceea in ce ma regaseam eu.Miliarde de emotii !
Se spune ca ochii care nu se vad se uita,voi ce parere aveti?Oare cum poti uita o privire care te face sa privesti,privirile celor care ti-au daruit ceva sufleteste.
Imi asum curajul de a darama zidurile acestor vorbe si pot sa spun ca departarea nu are cum sa produca uitare,nu avem cum sa uitam ceva ce e in noi,eu cel putin oricat de departe as fi fizic de cei la care tin devin in fiecare clipa tot mai aproape sufleteste si iata ca nici cerul nu uita sa nu uit. :)


Va multumesc celor care priviti prin mine atunci cand privesc prin voi  si recunosc v-as privi o eternitate ! :)