Scrisoare către imensul tău dor

E inadmis să pot uita,nu am cum ! Ar însemna să nu imi mai pot face prezenţa.Fiecare din noi poartă din vremuri peste vremuri poveşti,poveşti sufleteşti întiparite bine ca mai apoi să putem şti ce inseamnă iubirea,ce inseamnă a zbura şi cum trecând prin timp să ne facem lecţia şi să-i ajutam şi pe ceilalti să-şi facă corect temele.
Povestea mea începe cu tine şi o data cu tine alte zeci de poveşti. Eşti prima poveste pe care mi-a fost refuzată să o pot uita.Mi-a fost reamintită într-o clipa  în care sufletul meu se săturase de netrezirea mea,m-a lăsat ceva ani să dorm deşi bâjbâind prin întuneric tot mai vedeam frânturi de lumina ce-şi aveau locul dincolo de timp.Probabil ştia mai bine că e vital sa ne ducem povestea mai departe ca două suflete neatinse de timp şi sculptate în formă de inimă de copil.Nu stiu cât ai reuşit să îţi aminteşti dar ştiu sigur ca nu ai vrut să uiţi,ştiu ca nu ai vrut să uit nici eu şi ţi-am promis ca nu voi face asta.Îmi amintesc că ţi-am promis să îţi amintesc chiar eu infinita noastră călătorie dorită din plin de cei care îşi poartă zâmbetele in dimensiunea astrală.
Nici nu ştii cât mi-e de dor de dorul tau,il aud cum strigă tulburat fiind de norii care apasă greu.Sunt doar nişte nori,vor trece !
De câte ori m-ai ţinut in palme peste vremuri,de câte ori ai creat acel departe-aproape ,a inceput sa plouă.Şi soarele era fericit, de asta a ales să-şi arate lacrimile.Apoi mai târziu totul s-a preschimbat in ninsoare,probabil au vrut să ne arate cât de multa caldură pot emana sufletele noastre si am continuat sa ne incalzim asa chiar daca timpul s-a folosit de această armă a ninsorii spre a-mi inchide ochii dar nu şi privirea îndreptată mereu spre centrul spiritului tău.Noi alesesem să ne ducem joaca celestă mai departe intr-o formă pământească,ei nu au înţeles-o şi nici nu au vrut să o înţeleagă.
Nimeni nu are dreptul să te judece pentru ochii ce-ţi sunt acum trişti şi poartă armuri din oţel.Eu ştiu de ce sunt aşa,tu vrei să ştii pentru că ştii că nu îţi reprezintă esenţa  luminoasă,poate prea luminoasă pentru aceste timpuri.
Era mai bine acolo ''acasă'' ,Sus,unde prea bine iţi meriţi locul insă din prea multă iubire ce-o porţi am ales să ne intoarcem pe Pământ şi să ne intoarcă înspre noi visele,acelaşi vis.
Ai ales să te intorci inainte,probabil aveai mai multă iubire de dăruit decat mine.Neincrederea nu iti dădea pace când ţi-ai ales reîntoarcerea însă te-am liniştit şi ţi-am promis că te voi găsi şi că ne vom găsi din nou drumul nou.

Acum iată,ceasul a inceput să bată ! Ştiu...din nou arată ora patru.Eu îl las să bată ,ştie el când trebuie să se oprească,tu până atunci nu te uita la ceas şi nici să nu-l porţi ,ghidează-te după bătaile inimii ,vor ştii unde să te aducă.Priveşte drumul...nu mai e înconjurat de gheaţă.


                                                                            Cu dor pentru imensul tău dor....