Unei întrebări sincere- un răspuns adevărat



Sunt întrebată.Răspund.Uneori răspund înainte de a fi intrebată,acela îl socotesc eu ca fiind un răspuns adevarat,pentru ca cumva ,undeva în noi,dincolo de noi şi printre noi răspunsul şi-a făcut apariţia înaintea intrebării.
Am să răspund acum frumuseţii pe care o vad în oameni,mă simt nevoita să îi răspund căci e prea multă şi s-a pierdut în pleoape închise de ceaţă.

Am să-i spun şoptit ,tăcut dar pe atât de mult de tare că cel mai mult ador atunci când întalnesc oameni ,să îi privesc.
Contactul vizual are o importanţă aparte,ca atunci când petalele se intâlnesc cu razele de soare.Intervine completarea,acelaşi răsfăţ de culoare..oglindire,priviri care zâmbesc ,ochi care vorbesc şi strălucesc spunandu-ţi mulţumesc,sincronizare în a clipi parcă într-un timp infinit,blândeţe ca şi când nu ar fi nimic de pierdut,zgomot mut...
Şi prin răspunsul meu ajung la voi cu o intrebare: Dacă m-aţi privi cu adevărat v-aţi vedea pe voi oare?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste cu povete. Principiul cauzalitatii. Recunostinta.

Acelasi suflet - dincolo de frontierele timpului si spatiului .- Despre sufletele gemene -

Andalu - baietelul cu florile