Hrana pentru suflet

Hrana pentru suflet. Parfumul unei carti noi pe care de abia astepti sa il incerci si sa il simti,rasfoirea paginilor ca si cand ai avea o intalnire cu insusi scriitorul ,dincolo de timp si ai cuprinde tainele universului,ganduri care se transforma  in pasari care zboara sau care stau pe ape linistite sub un soare bland, experiente iernatice cu viscol si ninsori cernute din cer spre a-ti fi binecuvantari alaturi de cei cu care le impartasesti si cel mai important moment mai ales atunci cand le deslusesti misterul si impletesti forte noi de a iti face carari printre zapada si de a merge mai departe cu bucuria unui soare in suflet pentru ca esti determinat sa topesti situatii pana cand ajung la o forma initiala ,cea de geometrie sacra. Fericirea ta creata din anotimpuri ,privirea cu stele care de abia asteapta fericirea celor din jur,fara nesat.
Cand a fost ultima oara cand ti-ai hranit sufletul? Oare ai stiut sa alegi hrana care sa iti ajunga pe un timp nedeterminat si sa se transforme in timpul ,pe care ceilalti sa il perceapa drept infinit?
Sa bei iubire,fara frica caci iti va tine de sete si te va purifica.
Sunt anumite lucruri sau aspecte care ne imbraca: curajul,cuvintele pe care le gandim si ulterior le rostim,faptele si ce sadim in centrul sufletului nostru. Toate acestea se reflecta mai tarziu in felul nostru de a fi,de a exista. Nu de a merge pur si simplu ci de a respira aerul pe care il lasam in urma noastra. In urma noastra nimic nu se pierde, in urma noastra  ramane ce am imbracat si vibreaza sau nu.
Fiecare avem un cantec propriu,un cantec care nu se poate auzi oricum ci doar daca plecam urechile pe inima si facem liniste si pace ,pana cand incepem a auzi. Cantecul acela il fredoneaza Universul,din nou si din nou.