Catre lumina,tot inainte !


Uneori gandul te duce departe si intr-un moment de reculegere ,realizezi ca de fapt gandul e purtat de suflet. Iar apoi te opresti exact unde ai visat si zambesti celorlalte vise ce au construit visul prezent. Sunetul ploii intotdeauna m-a fascinat,niciodata nu mi-am imaginat ploaia sumbra si gri desprinsa dintr-o poezie de Bacovia ,ci mai degraba calda si aducatoare de etape noi. Sunetul acesta ma poarta acum intr-o calatorie in care m-am oprit pentru cateva momente ,in care nici macar timpul nu mai stiu ce e, intr-o incapere cu parfum de bomboane de  martipan,cu  carti deschise exact cu mesajul ce se potriveste ritmului vietii mele,cu caldura de suflet si credinta.
Ce bine e ca atunci cand mergi mai departe sa nu uiti sa te opresti putin pentru a-ti odihni viziunea, pleopele mult prea deschise de pasiune si dor, sufletul mult prea dornic de traire.
In popasul meu ,am inchis putin ochii spre a-mi aminti de ce sunt astazi aici,de ce ador atat de mult ploaia ,de ce ii multumesc atat de mult sufletului ca ma poarta acolo unde e necesar. Si am apropiat palmele spre inima,spre a va trimite voua tot ce am adunat mai frumos si iubire. Catre lumina,tot inainte !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Acelasi suflet - dincolo de frontierele timpului si spatiului .- Despre sufletele gemene -

Andalu - baietelul cu florile

Ia cana cu ceai și stai!