Ia cana cu ceai și stai!
𝓵𝓪 𝓬𝓪𝓷𝓪 𝓬𝓾 𝓬𝓮𝓪𝓲 𝓼𝓲 𝓼𝓽𝓪𝓲. 𝓜𝓪𝓲 𝓼𝓽𝓪𝓲! 𝓒ă𝓬𝓲 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓻𝓮𝓹𝓮𝓭𝓮 𝓯𝓾𝓰𝓲𝓶 𝓼𝓹𝓻𝓮 𝓷𝓲𝓬𝓲𝓾𝓷𝓭𝓮, 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓯𝓾𝓰𝓪𝓻𝓲 𝓭𝓮 𝓲𝓾𝓫𝓲𝓻𝓮 ş𝓲 𝓿𝓲𝓼𝓮 𝓹𝓻𝓸𝓯𝓾𝓷𝓭𝓮, 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓭𝓸𝓻𝓲𝓽𝓸𝓻𝓲 𝓭𝓮 𝓼𝓸𝓪𝓻𝓮 𝓯𝓮𝓻𝓲𝓷𝓭𝓾-𝓷𝓮 𝓭𝓮 𝓹𝓵𝓸𝓲. 𝓐𝓵𝓮𝓻𝓰ă𝓶 𝓾𝓷𝓮𝓸𝓻𝓲 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓰𝓸𝓲, 𝓾𝓲𝓽â𝓷𝓭 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓭𝓮 𝓷𝓸𝓲.
Sandra si diminetile sale ( Povesti din Soare )
Sandra isi lua fericita ceasca de cafea in mana .Era o ceasca retro decorata cu trandafiri care parca ii amintea de vremuri de demult, de iubire si dimineti petrecute sub razele deloc tacute ale soarelui, alergand prin gradini peste roua de abia asezata. Se dusese zambind spre fereastra mare si alba,o fereastra ce era cumva deschisa pentru infinit si povesti ale sufletului. Pe pervazul ei erau asezate carti vechi care mai de care mai frumoasa ,atinse si citite cine stie de cate ori si de catre cati oameni. Intotdeauna a fost fascinata de lucrurile vechi ,simtind cum prin ele se conecteaza cu atatea suflete,cu atatea doruri,cu atatea lacrimi sau zambete,cu suflul care doar omul ce iubeste il poate avea. Sandra respira adanc,cu fiecare respiratie multumind pentru tot si toate. De departe venea Celia si o vazu pe Sandra in geam. Se spune ca zambetul e molipsitor astfel incat si Celia incepuse sa zambeasca larg ,ca un copil ce alearga liber prin lanurile cu grau. - Buna
Comentarii
Trimiteți un comentariu