Cuvinte din Soare - Words from Sun

Imensitate de suflet în suflete Atâtea zâmbete pregătite Şi atâtea lacrimi gata să se scuture Şi atât de multă iubire Dacă aş putea aş mări planeta Doar sa dau tuturor de ştire Că poate fi atât de multă iubire  în trup ,suflet si gând. Şi clipele mă prind surâzând Pentru că poate fi atâta frumuseţe celestă pe Pământ. Doruri de vremuri ce înca n-au fost mă cuprind Dar pentru iubirea  voastră , Strâng cu putere din inima si o sa ma auziţi strigând Că voi reveni de mii şi mii de ori Doar ca să vă vad   IUBIND !

Memoriile sunt perfecte in imperfecţiunea lor Au un  talent  imens sa dea umbrelor ascunse un sens. Tăcerea mea işi aminteşte de glasul tău Ca şi când ai vorbi in locul meu Ca un perfect intreg EU... Imi amintesc când mi-ai stigmat iubirea Ca să nu îţi uit niciodată privirea. Când ţi-am luat lacrimile pierdute in utopie Şi  cu patimă ţi le-am scufundat in fericire. Cand ai cules flori chiar şi din gheaţă Şi cu particule de lumina ţi-am scris numele pe zăpadă. Ţi-am păstrat amintirile ca pe-o mântuire Ca şi când nimeni,nimeni nu le mai stie, Secret sfânt purtat prin vămi cosmice si gând...

Dupa o zi in care mi-am reamintit ca atunci cand iubesti cu adevarat Universul ,trebuie sa ii arati acest fapt prin a fi implinit sufleteste,prin a transforma raul in bine,prin a aduce splendoarea fiintei tale launtrice si in planul material,prin a i te confesa Lui in legatura cu cea mai arzatoare dorinta ta,am ales sa privesc pe timp de noapte cerul. Ce imi place cel mai mult la bolta cereasca e faptul ca oriunde te-ai afla si din orice parte ai privi,ramane acelasi,neschimbat.Aceleasi culori,aceeasi imensitate,aceeasi libertate reala care pare de neatins si totusi poate fi atinsa. Continui sa privesc cerul fara incetare,nici nu mai stiu cate minute sau secunde au trecut...pana la urma nici nu cred ca as putea masura vreodata timpul.Nu pot ,nu-l port in sange ! Sufletul imi ramane mai treaz ca niciodata.Stiti cum vede sufletul meu stelele? Ca pe o carte care poate fi decodificata doar intr-un limbaj divin. Fiecare stea inseamna o poveste si asteapta sa fie citita.In interiorul un

Viaţa -sentiment suprem ! Dorinţa de a mă duce spre cer si de a reveni înapoi si tot aşa in libertatea de urca si de a coborî de câte ori vreau. Simt motivaţia de a trăi pentru tot ce are viaţă,respir parfum subtil de esenţă sufleteasca.Da! E a ta ,a voastră! Privesc ziua in noapte si noaptea in lumină si mă cuprind visele: visele mele,visele voastre. Îmi intind iubirea spre mâinile voastre ,să o puteţi atinge ,să o puteti da mai departe in tot ce atingeţi.Să fie precum pâinea caldă ,ca acel gust din copilărie. Iubirea-  Dumnezeu ! Chemarea inevitabila in renaştere,lipsa greşelilor ,mai profundă decat marea,mai sus decat orice,lucruri simple devenite eterne în suflete mari,fericire fără moarte,acea depărtare ce devine aproape. In sufletul meu e tot, mă binecuvântaţi cu tot ce e mai frumos,cu fiecare emoţie,cu fiecare zgomot dar şi cu fiecare tăcere,cu o căldură mai intensă decat focul,cu onestitate,autenticitate şi cu sentimente exprimate in fapte.E ca o joacă de copii ,fără

Cea mai frumoasa conversatie pe care am avut-o a fost in momentul in care am inchis ochii ,am respirat adanc si in liniste mi-am ascultat inima.Ea vorbea ,eu ii raspundeam tacand.Dar nu imi vorbea oricum ci prin intermediul altor inimi ,in acel limbaj unic sufletesc capabil sa fie inteles de orice  are viata. Sunetul tacerii,sunetul sublim care apare atunci cand cea mai pura forma a noastra alege sa fie un tot in tot.Eu sunt tu,tu esti eu,noi suntem voi si voi sunteti noi si nimic nu poate interveni in muzica edenica pe care am ales sa o cream. Eu te ascult ,tu ma asculti si raspunsurile vin de la sine si atunci stim exact de ce intrebarea ''De ce?'' nu exista in limbajul nostru. E liniste si in aceasta liniste sunt mai multe sunete decat am fi putut crede vreodata.Sunt sunete ce creaza primavara si fiecare anotimp in parte si toate se unesc ca si cand nu s-ar schimba vreodata,ca si cand nu ar trece si nici nu trec de fapt. E o lume diafana prin care patrund mii

Glas de păsări albe Te urmez. Vânt către altă zare Te urmez. Stropi grei de ploaie curată Vă urmez. Caldură de inimă către inimă Te port. Ochi stigmaţi de  imensă iubire Vă privesc. Copil din suflet infinit Te ascult. Lumina din lumina vocii tale; mă îndreaptă spre mine aproape de lună  iar eu...o voi urma.

In fiecare zi unii dintre noi cream  o lupta si credem ca aceasta trebuie sa existe,vechea lupta dintre bine si rau.Lupta pe care si eu credeam ca o duceam pana astazi cand am realizat ca de fapt binele in sine nu cauta o lupta si  in adevarul sau lupta nici macar nu exista,binele are prea multa iubire pentru a actiona asa,are prea multa credinta si prea mult frumos pentru a fi limitat de lucruri neinsemnate sau de timp.Lupta nu este decat o iluzie creata pentru a ne indeparta de structura adevarata a fiintei noastre.Poate daca am fi mai ocupati sa emitem ganduri pozitive,iubire,compasiune,incredere,pace tot ce e rau ar disparea de la sine. Privesc foarte des copiii si sunt fascinata de lumea lor,lume care ar trebui sa ramana in fiecare dintre noi.Priveste-i si tu pentru un moment si observa cum in joaca lor  cu lumina nu exista nimic rau,cum fiecare actiune a lor genereaza zambete si lacrimi de bucurie,cum au in fiecare clipa forta necesara de a se ridica atunci cand cad,de a se