Epilog. Ti-e dor de tine insuti?
Ne nastem de cele mai multe ori plangand. De ce plang copiii? Pentru ca se simt oarecum deconectati de sursa prin care au venit,de mama. Mai incolo ca si adulti uneori ne reprimam lacrimile exterioare dar sufletul plange. De ce plange? Din aceeasi cauza- deconectarea fata de Sursa, de Dumnezeu,de acel nucleu in care suntem in permanenta protejati,de acel cordon,string prin care circula fara oprire iubirea ,lumina. Insa uitam ca suntem mereu conectati cu viata insasi,ca din iubire nu se poate naste decat iubire si acest fapt ,adevar nu poate muri niciodata. Ne intristam pentru ca ne complicam cu lucruri ce nu fac parte din esenta noastra, ne ‘’furam’’identitatea incet,incet,credem ca suntem invinsi de o societate in care totul e o lupta,insa iubirea nu duce o lupta,ea este si nu exista sa piarda vreodata,sa se piarda. Ne intrebam adesea de ce suntem aici? Dar intrebarea mai corecta ar fi de ce sa nu fim aici? Ce motiv ar fi sa nu existam? Cand totul are un scop précis,totul e prog