Postări

'' Povesti cu talc pentru adormit copiii si trezit sufletele ''

Imagine
Cuvinte din soare a inceput cu o mare fericire ,un proiect ce contine o serie de povesti cu talc ,atat pentru cei mari cat si pentru cei mici,pentru a trezi sufletele. Daca acest proiect va place,puteti sustine acest blog printr-un share pe site-urile de socializare, cu multumiri solare din inima si certitudinea ca acest blog va continua sa creeze surprize special pentru voi,pentru sufletele voastre.  Va iubesc !  Prima poveste din seria '' Povesti cu talc pentru adormit copiii si trezit sufletele '' - Soricelul redata in varianta audio : https://www.youtube.com/watch?v=P7gklosA4O0

Eu doar iubesc vs. Eu doar m-am indragostit

Imagine
Sa iubesti. Simplu,deschis,nemarginit. Sa lasi sa iasa din tine nemurirea,asa…iubind. Sa iti salte inima de fericire –iubind. Sa o simti cum pompeaza nu doar sangele, ci un schimb etern de energii. Sa simti cum cresti nu in inaltime ,ci ca spirit. Sa simti cum ai totul si nu valorificat prin case,masini etc. ,ci prin vibratia iubirii circulara.  Sa ajungi sa fii intreg- iubind. Sa te ridici atat de mult incat sa ridici prin simplul fapt ca zbori atat de sus –iubind. Si atunci cand auzi intrebarea ‘’cat de mult ma iubesti?’’ sa o socotesti drept o eroare de concept si exprimare ,pentru ca stii ca nu poti iubi decat fara masura. Si cand experientele vietii o cer sa te intrebi mereu cat daruiesti din tine? Daca iubesti cu adevarat? Daca iubirea te elibereaza si creeaza libertate orice ar atinge? Daca ai renuntat la atasamente? Daca nu mai ai nici un gol,nici o nevoie,nici o lipsa ? Daca esti capabil sa iti sacrifici egoul pentru orice aparent obstacol? Cand te indragostesti,te indrago

Cugetari

Imagine

De atatea ori ~ ( Poveste din Cosmos ) Audio

Imagine

Te privesc prin soare

Imagine
                                                                                    Te privesc prin soare Sa te pot privi mai bine  Caci nu e culoare sa Te defineasca Nici reflexie care moare. Mi-ai asternut  in simtiri Toate florile din lume,dar nici una nu poate spune acasa  Cum o spui tu, fara a o spune. Si timpul lasa clipe vii Caci esti continuarea-mi Cum ai fost asa stiu ca vei fii   Ploua cu lumini peste viitor   Ninge  cald cu bucurii.

Mai presus de cer

Imagine
 Te scoli cu o dorinta de a exprima viata. Te simti inspirat,apoi te uiti in jurul tau, din nou cu aceeasi tacere adanca si constientizezi ca nu doar esti tu cel inspirat ,ci esti si inspiratia insasi in tot ce inseamna viata,ca totul e inspiratie si esti conectat pana cu cea mai mica particula de lumina. Si ce faci atunci cand realizezi ca nici macar nu ai cuvinte sa exprimi toata profunzimea? Atunci nu iti ramane decat sa iubesti,sa iubesti cu toata fiinta ta,mai presus de cer,mai infinit decat infinitul. In viata poti merge inainte, dar oricat de departe ai merge experientele tale uneori se repeta doar ca la un alt nivel,e un cerc cu iluzia de a merge inainte. Sensul adevarat al unui drum e doar jos sau sus,iar acest fapt este doar o alegere . De ridicat doar iubirea  suprema te ridica. Ai aripi in sufletul tau,fa-ti curaj sa zbori cat mai sus ,incepand de astazi !

Epilog. Ti-e dor de tine insuti?

Imagine
Ne nastem de cele mai multe ori plangand. De ce plang copiii? Pentru ca  se simt oarecum deconectati de sursa prin care au venit,de mama.  Mai incolo ca si adulti uneori ne reprimam lacrimile exterioare dar sufletul plange. De ce plange? Din aceeasi cauza- deconectarea fata de Sursa, de Dumnezeu,de acel nucleu in care suntem in permanenta protejati,de acel cordon,string prin care circula fara oprire iubirea ,lumina. Insa uitam ca suntem mereu conectati cu viata insasi,ca din iubire nu se poate naste decat iubire si acest fapt ,adevar nu poate muri niciodata. Ne intristam pentru ca ne complicam cu lucruri ce nu fac parte din esenta noastra, ne ‘’furam’’identitatea incet,incet,credem ca suntem invinsi de o societate in care totul e o lupta,insa iubirea nu duce o lupta,ea este si nu exista sa piarda vreodata,sa se piarda. Ne intrebam adesea de ce suntem aici? Dar intrebarea mai corecta ar fi de ce sa nu fim aici? Ce motiv ar fi sa nu existam? Cand totul are un scop précis,totul e prog