Cuvinte din Soare - Words from Sun

Inspir, expir. Îmi dau seama că nu e doar oxigenul ci și iubirea. Inspir iubirea adânc din bucuria de a o expira mai departe. Astăzi calea mea s-a intersectat cu a unei albine. Da, ați citit corect! Cu a unei albine! Universul mi-a scos-o în cale pentru a avea onoarea de a o ajuta. În marele său curaj de a cutreiera cine știe câte distanțe , câte flori, câte momente, a ajuns într-un spațiu în care licărea o lumină. Mica făptură era atrasă de acea luminită sperând sau crezând cumva că e poarta spre evadare. Dar nicidecum  nu era astfel. Uneori tindem să ne îndreptăm spre ceea ce credem că e lumină, că e speranță, că e siguranța unui drum, unui refugiu sau nou început, însă acea lumină e artificială. Nu o întreține decât un sistem fără suflu. Așadar am ajutat minunea numita albină să ajungă spre adevărata lumina și acel moment mi-a fost contemplare și recunoștință căci așa există pentru toți și toate forța suprema care călăuzește și separa adevărul de iluzie. Și dacă atunci când există t

Dincolo de nori, e un veșnic legământ. Dincolo de flori, ți - a răsărit chipul și mi-e sfânt. 

În odaia albă cu parfum de lotuși, o lumină pâlpâia parcă fără încetare . O ademenire menită să nască scântei în suflet. Cu cât mă apropiam mai tare, cu atât mai tare flacăra își făcea simțită prezența , ca un orologiu care anunță un timp nou. Timpul știm mereu când trece dar ironic sau nu, știm și când sosește, mai șters de praf, mai dornic de clipe trăite, mai clar . Cu cât mă apropiam mai tare de acea lumină , cu atât știam că nu aș fi îndrăznit nicicând să mă apropii fără un vis adânc lăuntric , fără ritmul accelerat al inimii, fără să îmi las mângâiată privirea de ninsori și flori . Fără vise, nu cresc flori. Fără vise, nu se mențin flăcările. Fără inimi arzând, nu mai e lumină.

 Voi pentru ce sunteti astazi recunoscatori? Cuvinte din Soare va doreste auditie placuta si recunostinta maxima !💓💕💙

        Invat de la soare          Invat si de la nori          si de la izvoare          si de la ploi.          Invat din amurg          Invat din dor         si de la mainile unui batran          ce a luptat demult in razboi.           Invat de la copiii ce fac           primul lor pas           Invat din libertate de cai                                        si de la universuri paralele                              si din al florilor rai.          

Uneori gandul te duce departe si intr-un moment de reculegere ,realizezi ca de fapt gandul e purtat de suflet. Iar apoi te opresti exact unde ai visat si zambesti celorlalte vise ce au construit visul prezent. Sunetul ploii intotdeauna m-a fascinat,niciodata nu mi-am imaginat ploaia sumbra si gri desprinsa dintr-o poezie de Bacovia ,ci mai degraba calda si aducatoare de etape noi. Sunetul acesta ma poarta acum intr-o calatorie in care m-am oprit pentru cateva momente ,in care nici macar timpul nu mai stiu ce e, intr-o incapere cu parfum de bomboane de  martipan,cu  carti deschise exact cu mesajul ce se potriveste ritmului vietii mele,cu caldura de suflet si credinta. Ce bine e ca atunci cand mergi mai departe sa nu uiti sa te opresti putin pentru a-ti odihni viziunea, pleopele mult prea deschise de pasiune si dor, sufletul mult prea dornic de traire. In popasul meu ,am inchis putin ochii spre a-mi aminti de ce sunt astazi aici,de ce ador atat de mult ploaia ,de ce ii multumesc at

Daca noaptea ar visa,in viziunea mea ar fi cam asa. Auditie placuta !