Iubirea este forta sublima si infinita care te poate aduce atat de sus incat sa ai puterea de a-i face pe cei din jurul tau sa se simta cu adevarat liberi.
E Universul cel care-mi sopteste bland ca acel sentiment de a culege flori dintr-un gand? Sau esti tu si... te confund ? Se aude muzica in decor. E ca o ploaie de ingeri ce canta vise in cor, E libertate de pescarus fara o aripa ,aflat in plin zbor E zambet de dimineata ce se ascunde mai alb decat un nor E glasul ce-mi adoarme ochii spunandu-le ''somn usor''. E ca si cand din cer mai cer iubire din iubire, ziua de ieri fara ieri si sper iar totul devine nou ca strigatul din tine ajuns in mine sub forma de ecou. Si chipul tau de soare e ajuns mai sus decat poate fi sus Oare in imensitatea lui,nu ma confunzi? Eu ascult iar tu -mi raspunzi prin privirea in care ai ales sa te scufunzi E prea mult dintr-al meu suflet la tine in gand Prinde-ma de vise si haide sa ne intoarcem pe Pamant.
Era o zi blândă și frumoasă de vară. Vântul adia ușor de parcă ștergea și mângâia rănile din inimi surprise adesea pe chipurile oamenilor ce nu mai știau încotro merg dar mergeau în grabă, neprețuind timpul. Ema se plimba pe străzile orașului în care locuia când deodată o apucase un dor, un sentiment că trebuie să se întoarcă la o parte din sufletul ei și asta însemna să se întoarcă mereu acolo unde era bunica sa. Nu s-a mai gândit mult și a sunat - o pe cea mai bună prietena a sa, Elizabeth, să o invite într-o călătorie . Elizabeth cu un entuziasm molipsitor, imediat a acceptat. Astfel avea să înceapă călătoria lor nu doar fizică ci și sufletească. Drumul deși lung părea întotdeauna ușor pentru Ema căci nici un drum nu pare greu atunci când vrem cu adevărat să îl parcurgem, când îl facem din iubire și cu bucurie. Ca să ajungă la căsuța bunicii trebuiau sa străbată un câmp plin de flori. Ema și Elizabeth se opriseră din mers pentru câteva clipe ce parcă păreau o eternitate, timpul
Noaptea, isi face incet simtita prezenta ,ca o balerina libera, intr-un colt idilic. Incheieturile mainii miros a mir linistitor si pulsul a viata si ritm iar in adancul mintii se deapana din nou o poveste. Pe fundal se aude o muzica de demult,in surdina . Si parca acele ceasului nu mai au putere daca le privesc si imi ascult bataile inimii. Si totusi ticaitul ceasului imi aduce aminte cat de importanta este fiecare clipa si ca intensitatea o formam noi insine. Acum sau eternitate? Doua cuvinte atat de diferite si totusi atat de legate in profunzimea lor. Din nou in adancul mintii revin povesti,povesti care au prins viata in suflet. E de ajuns sa privesc vitrina ca pe o usa spre infinit,acolo unde pot da mana cu cele mai frumoase personaje. E de ajuns sa privesc ochii dulci si uimiti ai unei jucarii si sa simt ca in sufletul meu tot timpul a fost vie . E de ajuns sa ascult un vinil neatins de vreme si sa stiu ce inseamna sa nu te saturi de ceea ce iubesti. Nici nu ai cum sa te sa
Comentarii
Trimiteți un comentariu