Iubirea este forta sublima si infinita care te poate aduce atat de sus incat sa ai puterea de a-i face pe cei din jurul tau sa se simta cu adevarat liberi.
Sandra isi lua fericita ceasca de cafea in mana .Era o ceasca retro decorata cu trandafiri care parca ii amintea de vremuri de demult, de iubire si dimineti petrecute sub razele deloc tacute ale soarelui, alergand prin gradini peste roua de abia asezata. Se dusese zambind spre fereastra mare si alba,o fereastra ce era cumva deschisa pentru infinit si povesti ale sufletului. Pe pervazul ei erau asezate carti vechi care mai de care mai frumoasa ,atinse si citite cine stie de cate ori si de catre cati oameni. Intotdeauna a fost fascinata de lucrurile vechi ,simtind cum prin ele se conecteaza cu atatea suflete,cu atatea doruri,cu atatea lacrimi sau zambete,cu suflul care doar omul ce iubeste il poate avea. Sandra respira adanc,cu fiecare respiratie multumind pentru tot si toate. De departe venea Celia si o vazu pe Sandra in geam. Se spune ca zambetul e molipsitor astfel incat si Celia incepuse sa zambeasca larg ,ca un copil ce alearga liber prin lanurile cu grau. - Buna
Sufletul geaman – multi se gandesc la el,constient sau inconstient ,ceva din noi ne da mereu impulsul spre o dragoste fara limite;o cautam, o speram si o primim atunci cand meritam si avem curajul de a o primi. E un subiect despre care am ales deseori sa vorbesc direct sau indirect,in diferite nuante si forme pentru ca pe de-o parte sunt fericita cand vad iubire adevarata iar pe de alta parte ma intristeaza suferinta oamenilor care au uitat sa creada sau care se adancesc in rani trecute ,frica de a-si putea materializa iubirea,de a capata o forma care sa existe si atunci aleg falsa credinta ca iubirea nu poate avea loc. Poate ca multi dintre noi se intreaba ce e sufletul geaman,cum il recunoastem,cum il percepem. O sa incep printr-un singur cuvant : Acasa . Sufletul geaman e ceea ce eu numesc acasa,te simti oriunde tu insuti/insati,invaluit de caldura sufleteasca,intr-un neincetat zambet al sufletului,liber si invaluit de iubire suprema,neconditionata izvorata dintr-o ada
Cu mult timp in urma , in Surinam, o tarisoara din America de Sud, un incendiu mare de padure a ajutat populatia sa inteleaga importanta responsabilitatii individuale si principiul cauzalitatii. Aproape intreaga fauna a tarii a fost distrusa de incendiu,dar un sarpe s-a ascuns in strafundul unei gauri de pamant si a asteptat. Cand,in sfarsit o furtuna violenta a stins flacarile,ploile torentiala au inundat solul si sarpele nu a mai putut sa iasa. - Ajutor ! Ajutor ! a strigat el pana nu a mai putut. Dar nimeni nu l-a auzit. Sarpele era disperat. Un tanar care trecea din intamplare sau poate nu pe acolo ,l-a auzit. Tanarul a ezistat putin nestiind ce sa faca,stiind temperamentul sarpelui. - Iti fagaduiesc ca nu am sa te musc,a soptit sarpele ,care era acum ragusit. Tanarul cu inima mare, l-a scos apoi de acolo. Dar nici nu a iesit bine ca a si incercat sa-i smulga o bucata de piele. - Opreste-te ! a spus tanarul. Pai bine,sarpe, eu te ajut si tu acum ma musti? Nu trebuie sa faci
Comentarii
Trimiteți un comentariu