Monologul unei clipe pe Terra
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdJ1peh5QeaJX2auCLROdpT0aDRrHRlbU4MLQXK0okAiGu7L4wbbwlG92i7XBBBQCJ3gVt4ylB152lwh90gUfirjxr5k8ncRh7-kX1TaD_4lknokeF8NiemCxNIkyeyqYn5V4Rx9ENrUz-/s320/5f452634dec3b2a7b74204e7ff1c660d.jpg)
Uneori ma scol in lacrimi...de fericire pentru ca exist si am sansa de a fi aici si de a ma darui in esenta mea intregului Univers.Nu mai observ bariera dintre bine si rau pentru ca intervine iertarea,oamenii mi se par frumosi chiar si atunci cand gresesc.Oare gresesc eu privindu-i astfel?Nu stiu ,dar e cel mai sublim sentiment din lume.
Sa iubesti,sa iubesti,sa iubesti tot ce poate incape in tine. Si daca poate incapea o lume intreaga? Ma intreb cum sa nu o iubesti? Ce sens ar avea intreaga lume daca nu ai iubi? Ce sens ar avea viata daca nu ai trai-o?
Terra...un nume care imi vibreaza pana-n centrul sufletului.Oamenii...animalele...natura...o perfecta manifestare.Nu ma indoiesc nici o clipa de lumina care o emana sau o pot emana.Am incredere in tot ce este pentru ca stiu ca tot ce este are un motiv pentru a fi- Iubirea .
Comentarii
Trimiteți un comentariu