Cuvinte din Soare - Words from Sun

Glas de păsări albe Te urmez. Vânt către altă zare Te urmez. Stropi grei de ploaie curată Vă urmez. Caldură de inimă către inimă Te port. Ochi stigmaţi de  imensă iubire Vă privesc. Copil din suflet infinit Te ascult. Lumina din lumina vocii tale; mă îndreaptă spre mine aproape de lună  iar eu...o voi urma.

In fiecare zi unii dintre noi cream  o lupta si credem ca aceasta trebuie sa existe,vechea lupta dintre bine si rau.Lupta pe care si eu credeam ca o duceam pana astazi cand am realizat ca de fapt binele in sine nu cauta o lupta si  in adevarul sau lupta nici macar nu exista,binele are prea multa iubire pentru a actiona asa,are prea multa credinta si prea mult frumos pentru a fi limitat de lucruri neinsemnate sau de timp.Lupta nu este decat o iluzie creata pentru a ne indeparta de structura adevarata a fiintei noastre.Poate daca am fi mai ocupati sa emitem ganduri pozitive,iubire,compasiune,incredere,pace tot ce e rau ar disparea de la sine. Privesc foarte des copiii si sunt fascinata de lumea lor,lume care ar trebui sa ramana in fiecare dintre noi.Priveste-i si tu pentru un moment si observa cum in joaca lor  cu lumina nu exista nimic rau,cum fiecare actiune a lor genereaza zambete si lacrimi de bucurie,cum au in fiecare clipa forta necesara de a se ridica atunci cand cad,de a se

Pasi concreti.Pasi plini de libertate .Pasi leganati in ritmul vietii. Ramuri inflorite se leagana in ritmul lor la fereastra mea.Soarele in apusul sau danseaza cu iubirea printre mii de nori.Trag aer si inspir parfum de salcam.Spectacolul a inceput,sa cante asadar muzica ! Porumbei albi se indreapta infinit catre cer ca si cum ar urma un ritual al iubirii,armonia lor imi aminteste de Tchaikovsky si al sau lac al lebedelor. Zambete largi isi pun amprenta in atmosfera precum niste note prelungi de pian.Adagio ! E prea multa frumusete in jur si vreau sa incetinesc timpul.Niste irisi indrazneti ma imbie sa le simt culoarea si parfumul ca niste veritabile balerine. Cu cat ma simt mai aproape de Pamant cu atat mai mult simt ca ma inalt si privesc aceasta sarbatoare in toata splendoarea sa ,de undeva de sus.Andantino ! Ma adancesc si mai mult in pasiunea pe care o emana viata in sine si totul devine  de o intensitate inegalabila. Iau de brat Universul si incep dansul in unitatea -i s

Caută-mă acolo unde vreau şi eu să mă găsesc Printre flori nemuritoare  adăpând  inorogul din poveşti Printre stele de mare,prin timp  fara timp Printre priviri calde si ninsoare  In parfum de tei si  in palmele tale... Printre aştri si surâs de trandafiri albaştri Caută-mi urma bine caci am fugit ,  m-am ascuns demult in...tine.

E Universul cel care-mi sopteste bland ca acel sentiment  de a culege flori dintr-un gand? Sau esti tu si... te confund ? Se aude muzica in decor. E ca o ploaie de ingeri ce canta vise in cor, E libertate de pescarus fara o aripa ,aflat in plin zbor E zambet de dimineata ce se ascunde mai alb decat un nor E glasul ce-mi adoarme ochii spunandu-le ''somn usor''. E ca si cand din cer mai cer iubire din iubire, ziua de ieri fara ieri si sper iar totul devine nou ca strigatul din tine ajuns in mine sub forma de ecou. Si chipul tau de soare e ajuns mai sus decat poate fi sus Oare in imensitatea lui,nu ma confunzi? Eu ascult iar tu -mi raspunzi prin privirea  in care ai ales sa te scufunzi E prea mult dintr-al meu suflet la tine in gand Prinde-ma de vise si haide sa ne intoarcem pe Pamant.

Vreau sa scriu din tot,totul chiar si din ceea ce cred ca inca nu stiu Din clipe de clipa, din zbor de infinit, din copilaria de vise, din numele celor ce ii strig. Vreau sa scriu totul din tot ceea ce pot sa fiu.

   E o zi divina.M-am trezit cu primul impuls de a ma uita pe geam,ceva din mine ma tot chema sa ma uit spre cer,ridic ochii si vad o splendoare de nori ce formau diferite chipuri.Acele chipuri purtau o amprenta cunoscuta ca si cand ar fi fost privirile celor care mi-au dat mereu incredere in mine,privirile celor care imi ridica privirea atunci cand e nevoie,ca si cand norii deseneau tot ce se regasea in mine si tot ceea in ce ma regaseam eu.Miliarde de emotii ! Se spune ca ochii care nu se vad se uita,voi ce parere aveti?Oare cum poti uita o privire care te face sa privesti,privirile celor care ti-au daruit ceva sufleteste. Imi asum curajul de a darama zidurile acestor vorbe si pot sa spun ca departarea nu are cum sa produca uitare,nu avem cum sa uitam ceva ce e in noi,eu cel putin oricat de departe as fi fizic de cei la care tin devin in fiecare clipa tot mai aproape sufleteste si iata ca nici cerul nu uita sa nu uit. :) Va multumesc celor care priviti prin mine atunci cand pr