Cuvinte din Soare - Words from Sun

Respirându-ţi profunzimea gândurilor mă cuprinde adâncimea suflului.  E iubirea ce-mi trezeşte venele într-un colţ de ocean, atins doar de viaţă pură precum ţi-s palmele când aşteaptă să îmi prindă inima.  Şi fericite-s momentele căci am câştigat netimpul... Şi se duc chipuri pământene căci privirea-ţi suprafireasca e in mine, transformând etern răul în bine...

Sunt întrebată.Răspund.Uneori răspund înainte de a fi intrebată,acela îl socotesc eu ca fiind un răspuns adevarat,pentru ca cumva ,undeva în noi,dincolo de noi şi printre noi răspunsul şi-a făcut apariţia înaintea intrebării. Am să răspund acum frumuseţii pe care o vad în oameni,mă simt nevoita să îi răspund căci e prea multă şi s-a pierdut în pleoape închise de ceaţă. Am să-i spun şoptit ,tăcut dar pe atât de mult de tare că cel mai mult ador atunci când întalnesc oameni ,să îi privesc. Contactul vizual are o importanţă aparte,ca atunci când petalele se intâlnesc cu razele de soare.Intervine completarea,acelaşi răsfăţ de culoare..oglindire,priviri care zâmbesc ,ochi care vorbesc şi strălucesc spunandu-ţi mulţumesc,sincronizare în a clipi parcă într-un timp infinit,blândeţe ca şi când nu ar fi nimic de pierdut,zgomot mut... Şi prin răspunsul meu ajung la voi cu o intrebare: Dacă m-aţi privi cu adevărat v-aţi vedea pe voi oare?

Ei spun ca totul va trece.Ei spun ca totul e doar un moment.Ei spun ca e mai bine sa fii rece ca sa poti rezista raului.Dar eu am timp doar sa ascult iubirea,am timp doar sa cred cu adevarat in credinta,am timp doar sa zbor fara limite alaturi de cei pe care ii iubesc,am timp sa fac din momente o eternitate si stiu ca doar prin iubire putem invinge. Si am atat de mult timp sa privesc in adevar si tot ce e mai frumos si am putere sa urc tot mai mult spre ceea ce sunt,spre ceea ce este.Oare de ce va faceti singuri captivi?Libertatea de a alege se afla in voi.Oare de ce va complicati viata? Voi ii puteti schimba cursul.Iubiti ! Iertati ! Empatizati ! Bucurati-va ! Fiti recunoscatori ! Oare de ce nu aveti recunostinta pentru faptul ca existati,pentru faptul ca exista cei din jurul vostru ,pentru faptul ca existati in cei de langa voi?Oare de ce va complicati atat de mult ,cand sa iubesti e atat de simplu?  Si stiu dintotdeauna ca raspunsul a existat inaintea intrebarii ,am certitudin

 M-am născut din trandafiri Să pot să văd  surâsul soarelui in priviri. M-am născut din roze Să îmi poată fi culese faptele fără spini şi să trec dincolo de gnoze. M-am născut din trandafiri  Să mă las purtată de vânt dar să rămân în centrul a ceea ce simt şi simţirile să-mi devină veşnic cânt. Am prins viaţa mirosind subtil un trandafir Şi port lumina cu mine pretutideni,drept suvenir. Am renăscut prin trandafiri Şi pot să fac şi viitor şi prezent şi trecut...  din amintiri...

E o lupta din ce in ce mai acerba .Raul continua sa se lupte in iluzia sa de a castiga. Energiile s-au intensificat si simt cum apasa greu si totusi nu fac decat sa ma faca sa vad din ce in ce mai frumoasa viata.E greu de explicat in cuvinte divinitatea din Tot dar tot la fel de greu de explicat si durerea pe care o citesc in suflete,in ochii obositi de vise si sperante.Nu pot eu sa judec si nici nu as face asta vreodata dar cred cu tarie ca acum mai mult ca oricand ne trebuie credinta si mai multa iubire. ''Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.'' Stiu ca e greu atunci cand vezi priviri incruntate desi le zambesti,vorbe apasatoare desi le vorbesti frumos,ignoranta desi ai face totul pentru ei,ironie desi privesti legatura dintre oameni cu seriozitate,cand le dai mana calda pentru a-i mangaia si ei ti-o iau cu totul.Stiu ca e foarte greu atunci cand te trezesti cu un gol sufletesc si nu pentru

 Spune-mi fiinţă de lumină Tu ochii ţi i-ai ales  Să fie veşnic poem Şi lumea astfel  s-o dezmierzi? Pe cât de abanoşi ţi-s ochii Pe atât ţi-e sufletul de alb Invitaţie la dans euritmic, un divin contrast ! Pe sufletul tău eu azi  scriu versuri Sper că nu te superi că ţi l-am imprumutat Nu din lipsa de pix si hârtie  Ci din iubirea atemporală ce ne leagă aşa cum ne-a legat.

E inadmis să pot uita,nu am cum ! Ar însemna să nu imi mai pot face prezenţa.Fiecare din noi poartă din vremuri peste vremuri poveşti,poveşti sufleteşti întiparite bine ca mai apoi să putem şti ce inseamnă iubirea,ce inseamnă a zbura şi cum trecând prin timp să ne facem lecţia şi să-i ajutam şi pe ceilalti să-şi facă corect temele. Povestea mea începe cu tine şi o data cu tine alte zeci de poveşti. Eşti prima poveste pe care mi-a fost refuzată să o pot uita.Mi-a fost reamintită într-o clipa  în care sufletul meu se săturase de netrezirea mea,m-a lăsat ceva ani să dorm deşi bâjbâind prin întuneric tot mai vedeam frânturi de lumina ce-şi aveau locul dincolo de timp.Probabil ştia mai bine că e vital sa ne ducem povestea mai departe ca două suflete neatinse de timp şi sculptate în formă de inimă de copil.Nu stiu cât ai reuşit să îţi aminteşti dar ştiu sigur ca nu ai vrut să uiţi,ştiu ca nu ai vrut să uit nici eu şi ţi-am promis ca nu voi face asta.Îmi amintesc că ţi-am promis să îţi ami