Minunea de a fi recunoscator
Ma trezesc din nou cu un puternic sentiment de recunostinta,leganata undeva in larg de valurile unor noi timpuri. O recunostinta pentru tot ce detin si nu detin decat ce am in suflet,ce pot darui din mine insami. E important sa ne cream propriul spatiu interior; gradina unde putem planta tot ce ne incanta,ce ne face bine, unde putem sadi iubire ,locul unde ii reintalnim mereu pe cei care ii iubim si il putem numi – acasa. Acel loc unde putem zbura spre noi insine si spre tot ce ne dorim neincetat. E locul unde stim ca iubirea poate incape nelimitat. De acolo incepe totul ;intelegerea ca iubirea nu poate fi fortata in vreun fel si nu cauta sa controleze , trairea celei mai pure forte universale. Acesta e momentul in care devii recunoscator ca poti vedea pasarile zburand,florile crescand fara a fi rupte si soarele iesind de printre nori ,fara sa te saturi de prezenta sa. Recunostinta e cea mai puternica forma de a nu taia minunile de la radacina,ci a le lasa sa existe