Poveste din Cosmos (Fragment din viitoarea carte " Posibilul imposibilului '' )
Am stiut dintotdeauna ce am vrut si cine sau ce ma astepta, ca un cantec caruia nu ii cunosti inca toate versurile dar ii auzi ritmul. Era si este – el. Ca o ploaie calda de vara atingand profunzimea marilor in pasiunea fulgerelor. Era el ca vocea blanda a bunicilor,ca focul ce mocneste incet dar sigur in vatra ce in loc de paini scoate pe tava fapte bune. Era doar el ca o apa vie ce binecuvanta locuri prin sfanta –i privire plina de iubire si poveste. Vrea la mine si eu la el ,nu ne-am nascut pentru a cunoaste timpul ci pentru a zbura liberi unul in visul celuilalt pana cand in tacerea trezirii sa ne dam seama ca suntem gasiti inainte de a ne regasi; unul in sufletul celuilalt ca o trecere prin rai a unor copii. Zboara lumini solare din gandurile mele spre gandurile lui si din gandurile lui spre gandurile mele. Nu stiu daca telepatie ci mai degraba o fuziune de culori pe panze ceresti. Cum sa nu crezi in minuni? Cand te nasti spre a descoperi ca exista deja in