Poveste din Cosmos (Fragment din viitoarea carte " Posibilul imposibilului '' )
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFZNMJ2qpJUSQgBo7H_Og19NWXZvrka0Y0Op1ISTegJeEphMqjNjlbZPQHWJic-yPs1zVUTA5YlORL8-Pb_qdRL9g6AtX1jHKIGWlGT7U_xTQuMsYEhct7Le2yiLUQ8j8xBIdK1Lp5cQax/s200/a92fd66f6c3b13f9896d3d1544a05131.jpg)
Am stiut dintotdeauna ce am vrut si cine sau ce ma astepta, ca un cantec caruia nu ii cunosti inca toate versurile dar ii auzi ritmul. Era si este – el. Ca o ploaie calda de vara atingand profunzimea marilor in pasiunea fulgerelor. Era el ca vocea blanda a bunicilor,ca focul ce mocneste incet dar sigur in vatra ce in loc de paini scoate pe tava fapte bune. Era doar el ca o apa vie ce binecuvanta locuri prin sfanta –i privire plina de iubire si poveste. Vrea la mine si eu la el ,nu ne-am nascut pentru a cunoaste timpul ci pentru a zbura liberi unul in visul celuilalt pana cand in tacerea trezirii sa ne dam seama ca suntem gasiti inainte de a ne regasi; unul in sufletul celuilalt ca o trecere prin rai a unor copii. Zboara lumini solare din gandurile mele spre gandurile lui si din gandurile lui spre gandurile mele. Nu stiu daca telepatie ci mai degraba o fuziune de culori pe panze ceresti. Cum sa nu crezi in minuni? Cand te nasti spre a descoperi ca exista deja in