Cuvinte din Soare - Words from Sun

Ti-e sufletul numai anotimpuri Frunze de toamna iti cad din priviri  Innoptand peste mii si mii de ierni, din ochi ti-au inflorit nemuriri. Flori de cires se scutura din ganduri si mainile-ti sunt licurici peste pustiu Natura iti deseneaza acum chipul , prin pescarusi albastri imi soptesti: ''Ti-e dor de vesnicii,stiu ! ''

De-as fi un maturator de cuvinte Le-as strange intr-o poveste Cu pana magica le-as aranja in versuri Si cu suflul vietii le-as adauga menirii Oare ce culoare as folosi oare, Ca sa aduc zambete lecuitoare? Albastrul scris cu cerneala celesta Ar fi raspunsul la intrebarea curenta. De-as fi maturator de cuvinte Le-as aduna in a mea minte As face din ele legaturi infloritoare Si le-as sadi in inimi cuceritoare Si spune-mi tu mie Inger c-o frumoasa cununie Ce inima ai tu oare De ma faci sa ma simt in culoare?                                                 ---  scrisa de Yuri---

Scopul nostru in cele din urma chiar daca il vedem chiar daca nu vrem sa il vedem este ca prin tot ceea ce facem...sa lasam in urma noastra iubire, doar asa ramanem vii.Ma gandesc adesea sau poate cuvantul ''gandesc''nu e tocmai potrivit ,la toate sufletele care au sadit in mine viata printr-o forma sau alta ,fiecare in felul sau,suflete care sunt cu mine in permanenta prin tot ceea ce sunt si prin  fiecare parte din mine creata si recreata constant.E divin sa inlocuiesti ''lipsa'' cu '' dor'',''distanta'' cu ''aproape'' ''timp'' cu ''acum'' ''greseli'' cu''acceptare''. E iubirea aceea pornita din cele mai simple gesturi,din cele mai putine cuvinte rostite venite parca inca de la inceputuri cu o putere de a intra in vene si a le contura sensul ,din ochi care zambesc si zambet ce te priveste constant ca pe -o minune. De-a lungul vietii mele am

Totul se intampla cu un motiv.Am mai spus de nenumarate ori acest lucru si voi continua sa il spun cu toata certitudinea si credinta.Mi se arata in permanenta ca totul ia loc atunci cand trebuie si cum trebuie pentru ca asa a fost programat ori asa este necesar in acel moment pentru evolutia noastra,ori este rezultatul gandului nostru transmis in Univers. Stiam din inainte ca imi voi petrece aceste zile de septembrie,undeva unde voi fi conectata cu Pamantul,''pierduta'' in trezire prin labirinturi montane si soare. Ma uit in jur cu acea infinita mirare insotita de admiratie si fericire pentru toata creatia,pentru tot ce inseamna viata.Observ tacut,intr-un timp nemiscat libertatea emanata de natura.Contemplu soarele,copacii,florile,pasarile,toate fiintele si din tot raman cu acelasi rezultat - Iubirea. Copacii- ce maiestrie !Cate au sa ne spuna,cate povesti si istorie se afla in frunzele lor mangaiate de vant si vreme.M-am oprit sa ii ascult si ii imbratisez cu d

Am păşit în Lumină pentru a mia oară.Nu e cale de întoarcere şi nici nu vreau să mă întorc,vreau să fiu iubire acolo unde e iubire şi acolo unde s-a uitat a fi iubire. Priveşte-mă cum zbor.Pot să zbor cu adevărat şi nu,nu îmi spune din nou că nu este posibil decât dacă aş fi cumva vreun aviator.Adevăraţii aviatori sunt cei care iubesc,care iubesc suprem.Uită-te doar cum reuşesc să îmi deschid aripile şi să străbat gânduri,codri şi rânduri,inimile şi vorbele,scânteile şi orele.Luminând prin licurici şi prinzând glas prin pescăruşii mici,priveşte-mă cum zbor prin vânt şi la tine-n gând,prin vis  dincolo de orice abis şi pot mai mult,tot mai mult să prind avânt. Am libertatea de a privi libertatea.Atât de mult vreau să vă vad liberi ,încât vă las liberi şi astfel îmi simt propria libertate.Nimic nu-i mai frumos decât să vezi unicitate şi unitate. Vă ador când sunteţi voi,când eşti tu,când sunt eu exact aşa cum am fost meniţi  pentru  a fi fără nici un minus ,fără măcar vreun plus.Nu

Respirându-ţi profunzimea gândurilor mă cuprinde adâncimea suflului.  E iubirea ce-mi trezeşte venele într-un colţ de ocean, atins doar de viaţă pură precum ţi-s palmele când aşteaptă să îmi prindă inima.  Şi fericite-s momentele căci am câştigat netimpul... Şi se duc chipuri pământene căci privirea-ţi suprafireasca e in mine, transformând etern răul în bine...

Sunt întrebată.Răspund.Uneori răspund înainte de a fi intrebată,acela îl socotesc eu ca fiind un răspuns adevarat,pentru ca cumva ,undeva în noi,dincolo de noi şi printre noi răspunsul şi-a făcut apariţia înaintea intrebării. Am să răspund acum frumuseţii pe care o vad în oameni,mă simt nevoita să îi răspund căci e prea multă şi s-a pierdut în pleoape închise de ceaţă. Am să-i spun şoptit ,tăcut dar pe atât de mult de tare că cel mai mult ador atunci când întalnesc oameni ,să îi privesc. Contactul vizual are o importanţă aparte,ca atunci când petalele se intâlnesc cu razele de soare.Intervine completarea,acelaşi răsfăţ de culoare..oglindire,priviri care zâmbesc ,ochi care vorbesc şi strălucesc spunandu-ţi mulţumesc,sincronizare în a clipi parcă într-un timp infinit,blândeţe ca şi când nu ar fi nimic de pierdut,zgomot mut... Şi prin răspunsul meu ajung la voi cu o intrebare: Dacă m-aţi privi cu adevărat v-aţi vedea pe voi oare?