Totul sau Nimic
Intregul.Totalitatea.Ori este ori nu e deloc.Avansez subtil spre ideea unui tot unitar.Nu vreau si nici nu pot sa mai accept altceva. Cu ce ne hranim sufletul zi de zi? E un sentiment suprem sau ii dam cu portia mici amanunte ce ne creeaza iluzia unui bine? E totul sau se rezuma doar la unitati de masura? Ii daruim sufletului iubire infinita,il ascultam de cate ori ne zice da sau nu? Il lasam sa se manifeste in intregimea sa? Primim iubirea in toata expresia sa? Ma gandesc cum ar fi sa fim intr-un desert si la un moment dat sa gasim un pahar umplut doar pe jumatate cu apa,cu siguranta ne va ajuta sa supravietuim insa in curand vom simti iarasi nevoia de apa,iar acest cerc se va repeta pana in momentul in care vom constientiza ca viata in sine nu e o jumatate de masura,nicidecum nu se poate masura,nu are voie sa fie pusa intr-o balanta caci esenta noastra este aceea a totului,a unitatii. Cam asta consider a fi problema de baza a tuturor experientelor care ne nemultumesc,a rel