Cuvinte din Soare - Words from Sun

Draga cititorule, Sa te ingrijesti de lumea ta interioara asa cum soarele are grija de flori, cum ingerii iti adapa cu speranta visele sa nu le pierzi. Sa dezvolti in tine simtire mai mult ca oricand,pregatind astfel pamant fertil oamenilor si experientelor din viata ta. Sa lasi sa creasca in tine conexiunile cu lumea inconjuraroare  frumoase ca  niste crini, libere ca  un parfum de primavara dar puternice ca florile de piatra. Sa ai grija in ce si in cine te increzi. Tot ce crezi prinde forma mai devreme sau mai tarziu,astfel sa poti  sa stii sa iti pastrezi ochii si sufletul plini doar  de recunostinta si  mirare asemeni unui copil. Nu stiu cand s-a intamplat dar am inceput sa iubesc ploaia la fel de mult ca si soarele, mi se par inseparabili si deopotriva vitali. As asculta la infinit muzica ploii si simfoniile particulelor de lumina. Spune-mi tu ce iubesti incat sa nu te saturi? Ai contemplat alaturi de un izvor? I-ai simtit viata si linistea? Rabdarea si nerabdarea

Dincolo de vise se deschisese o fereastra. Isi privea atent cerul ca si cand nimic devenea totul. Isi privea atent cerul ,iar in privire i se roteau parca petale de flori care de abia isi cunosteau lumina. Isi lasa parul mangaiat de vant iar ritmul vietii devenise euritmic,un mars al soarelui. Nimic nu conta mai mult decat zambetul in cinstea zambetelor,nimic nu conta mai mult decat sa respire iubire. Isi tinea atent ceasul de la mana care parca mereu ii arata o ora prea devreme ca si  cand intensitatea simturilor ii arata ora perfecta. Nu era niciodata tarziu,nu stia ce inseamna sa fie prea tarziu pentru un nou inceput,pentru ca e doar prea tarziu atunci cand nu iubim. Cu toate acestea, mereu se grabea sa ajunga spre tot ce inima ii soptea,  ca un ticait programat celest,mereu intr-un pas grabit spre un taram care fagaduia fericire si sclipiri in ochi de copil. Stie ca realitatea isi are sambure in imaginatie asa ca nu a incetat niciodata in a-si spune povesti si a le asculta ca

Am vrut sa prind vazduhul si mi-am transformat sufletul in randunica. Nu mic si abia vizibil ci vioi si simplu. Doar asa am inteles cum se atinge cerul- cu simplitate,daruire ,dincolo de amortire si netrezire. Am invatat sa iubesc si soarele si ploile si sa nu le separ sau sa fac diferente caci unele fara altele nu ar avea sens. Am invatat inainte de toate,sa nu imi fac un scop in a atinge inaltimea soarelui ci mai degraba in a procura hrana pentru suflet. Am invatat ca cea mai importanta cale de a iubi tunetele si fulgerele este de a ma adaposti in inaltul credintei si a iubirii. Sa cauti in fiecare zi ce da viata spiritului si il hraneste pentru ca doar astfel vei putea hrani la randul tau mai departe. Unde dragoste e,totul este !

(Click pe video) Auditie placuta!

Mi-am gasit oaza perfecta;in ochii fericiti ai unui copil care nu stie decat sa fie fericit si in ochii celui ce copilul salasluieste in interior, in florile ce pentru a le vedea in viata le stropesti cu apa vie ce curge cel mai viu din sufletul tau,in pasarea care canta indiferent de orice,in cei ce multumesc din privire si te mangaie cu recunostinta dincolo de buzele tremurande de emotia existentei. Mi-am gasit cuibul in orice scoica purtata de mare,in orice scorbura a unui copac batran ce isi spune alinat de vant si raze povestea ancestrala, in casa de lut construita de mainile sfintite cu fapte bune stand in mijlocul sau in timp ce un foc interior continua sa arda. Mi-am gasit calatoria; in briza unui cantec al carui ritm ma poarta spre mine insami mereu, in fuga desculta pe pamantul ud binecuvantat sa fie, in joaca cu aer curat iernatic,in magia inimilor care stiu a crea neincetat. Multumesc calatoriei ce mi-a creat oaza perfecta spre a ma duce intotdeauna in cuibul meu!

Hrana pentru suflet. Parfumul unei carti noi pe care de abia astepti sa il incerci si sa il simti,rasfoirea paginilor ca  si cand ai avea o intalnire cu insusi scriitorul ,dincolo de timp si ai cuprinde tainele universului,ganduri care se transforma  in pasari care zboara sau care stau pe ape linistite sub un soare bland, experiente iernatice cu viscol si ninsori cernute din cer spre a-ti fi binecuvantari alaturi de cei cu care le impartasesti si cel mai important moment mai ales atunci cand le deslusesti misterul si impletesti forte noi de a iti face carari printre zapada si de a merge mai departe cu bucuria unui soare in suflet pentru ca esti determinat sa topesti situatii pana cand ajung la o forma initiala ,cea de geometrie sacra. Fericirea ta creata din anotimpuri ,privirea cu stele care de abia asteapta fericirea celor din jur,fara nesat. Cand a fost ultima oara cand ti-ai hranit sufletul? Oare ai stiut sa alegi hrana care sa iti ajunga pe un timp nedeterminat si sa se tra