Cuvinte din Soare - Words from Sun

De ce îngerii îşi apleacă privirea noaptea M-am întrebat   adesea Le curge pătrunzător din suflet nobletea Fără margini le sunt emoţiile şi acurateţea Cu inima-n gânduri  îşi îndreaptă spre profunzime blândeţea Să se nască necuvintele,să  alunge din flori  tristeţea Căci aud prea multe şi văd nespus Cum din inimi dispare  suflul ,iubirea ,tinereţea. De ce îngerii îşi înclina privirea noaptea Înca stau respirând clipele şi mă întreb Căci la lumină nu poti închide ochii În lumina nu există  nici un regret.  Pentru varianta audio click aici : http://www.youtube.com/watch?v=F520ul2mCu4&feature=youtu.be

 Iata ca am ajuns la finalizarea materialului audio si video despre sufletele pereche,un material in care am avut oportunitatea si bucuria de a colabora cu niste oameni minunati.Asadar din tot sufletul pentru voi cu speranta ca va veti urma inima intotdeauna .Fie ca iubirea suprema sa fie reunita ! Fie ca voi sa va bucurati de sufletul vostru pereche sau daca nu l-ati gasit sa nu va pierdeti speranta,e acolo si va asteapta ! Vizionare si auditie placuta !      

M-am trezit astăzi în ritmul muzicii.Totul pare atât de frumos.Oamenii sunt atât de frumoşi,cu un potenţial uriaş.Mă rog aşadar să nu le dispară această aura,să realizeze cât de uimitori sunt.Le doresc să fie iubiţi  în profunzime dar mai ales să iubească necondiţionat,să aibe curajul de a se exprima,de a striga tot mai tare din străfundul vocii interioare. Am căutat adeseori perfecţiunea însă în cele din urmă am realizat că perfecţiunea înseamnă echilibru.Iubirea înseamnă echilibru şi când înţelegi că nu e atât de important să fii iubit cât să iubeşti totul ce se lasă a fi iubit,începi să iubeşti întreg Universul iar atunci te simţi întreg. Am visat într-o noapte o lume ideala,unde era doar armonie,oamenii comunicau mai mult prin priviri iar acele cuvinte puţine erau doar pozitive,încarcate puternic  cu dragoste fără nici o urmă de frustrări,de falsitate,de neîmplinire,de judecăţi.Recunosc că nu îmi mai doream să mă trezesc dar m-am trezit…ca să continui visul.Îmi doresc să vi

Cu ochii blânzi iarna mi-e o primăvară Mai alb ca albul,ninsori mă înconjoară Şi e atât,atât  de cald aici Cu sănii de argint pornesc la drum Drumu-i  presărat  etern cu licurici. Cu ochii închişi,văd tot mai clar E calea scrisă cu condei  stelar,  de pleiade de îngeri pământeni E o lume ,lume marcată de vis Prin ochii tăi ,ai creat acum un paradis. Feeric se aşează toate-n cale Apar la timp şi toate-s egale; Respectul  apare ca un interminabil ajun De compasiune nici nu trebuie să mai spun Iar iubirea se înalţă precum spiritul de Crăciu n.  VARIANTA AUDIO :  https://www.youtube.com/watch?v=3QXDVtBBnD8

 Cateva zile de tacere,suficiente cat sa iti dai seama ca tacerea prinde voce in tine si are viata. E vocea care isi gaseste ecou in constientizarea ca totul isi are inceputul in schimbare. E vocea ta interioara.  E tacere  si nu iti doresti nimic altceva decat sa schimbi ceva in bine,iar schimbarea isi are radacinile crescande in tine. Vrei mai mult si atunci incepi sa accepti mai mult dar nu ceea ce nu intra in categoria binelui. Iti doresti pace si atunci faci liniste in tine,iti doresti iubire si atunci devii iubirea insasi si realizezi ca tot ce nu e iubire nu e decat o iluzie si o capcana  a timpului de a ne retine pe loc,iar pentru aceasta nu  e timp ! Nu e timpul de a sta pe loc caci totul e in miscare iar noi trebuie sa miscam tot ce duce spre binele cel mai inalt.Iti dai seama ca stagnarea otraveste,ca te sufoci intr-o apa statuta si ca esti asemeni pastravului si iti place sa urci impotriva curentului.  E noapte . Cuvintele tremura de emotie in scanteia unei lumini.Pa

Intregul.Totalitatea.Ori este ori nu e deloc.Avansez subtil  spre ideea unui tot unitar.Nu vreau si nici nu pot sa mai accept altceva. Cu ce ne hranim sufletul zi de zi? E un sentiment suprem sau ii dam cu portia mici amanunte ce ne creeaza iluzia unui bine? E totul sau se rezuma doar la unitati de masura? Ii daruim sufletului iubire infinita,il ascultam de cate ori ne zice da sau nu? Il lasam sa se manifeste in intregimea sa? Primim iubirea in toata expresia sa? Ma gandesc cum ar fi sa fim intr-un desert si la un moment dat sa gasim un pahar umplut doar pe jumatate cu apa,cu siguranta ne va ajuta sa supravietuim insa in curand vom simti iarasi nevoia de apa,iar acest cerc se va repeta pana in momentul in care vom constientiza ca viata in sine nu e o jumatate de masura,nicidecum nu se poate masura,nu are voie sa fie pusa intr-o balanta caci esenta noastra este aceea a totului,a unitatii. Cam asta consider a fi problema de baza a tuturor experientelor care ne nemultumesc,a rel

V-am pregătit locul în care sa va aşezati visele. Somn uşor dragii mei si auditie plăcută !