Cuvinte din Soare - Words from Sun

 Era o zi blândă și frumoasă de vară. Vântul adia ușor de parcă ștergea și mângâia rănile din inimi surprise adesea  pe chipurile oamenilor ce nu mai știau încotro merg dar mergeau în grabă, neprețuind timpul. Ema se plimba pe străzile orașului în care locuia când deodată o apucase un dor, un sentiment că trebuie să se întoarcă la o parte din sufletul ei și asta însemna să se întoarcă mereu acolo unde era bunica sa. Nu s-a mai gândit mult și a sunat - o pe cea mai bună prietena a sa, Elizabeth, să o invite într-o călătorie . Elizabeth cu un entuziasm  molipsitor,  imediat a acceptat. Astfel avea să înceapă călătoria lor nu doar fizică ci și sufletească. Drumul deși lung părea întotdeauna ușor pentru Ema căci nici un drum nu pare greu atunci când vrem cu adevărat să îl parcurgem, când îl facem din iubire și cu bucurie. Ca să ajungă la căsuța bunicii trebuiau sa străbată un câmp plin de flori. Ema și Elizabeth se opriseră din mers pentru câteva clipe ce parcă păreau o eternitate, timpul

 Daca povestile ar prinde viata,tu ce le-ai povesti?            Ai vrea sa fii naratorul sau personaj ce stie a iubi?           Ai vrea sa atingi soarele cu mana sau doar stiloul sa scrii?           Ai vrea tu sa fii Fat- Frumos sau vreo Cosanzeana sau doar             tu insuti  cand sufletul ti-e arzator si bland ca o vara?             Ai vrea sa o privesti fata in fata pe Craiasa Zapezii si sa ii topesti ura             sau sa iei de mana persoana ce-o iubesti si sa imbratisati luna?                  Ai vrea sa auzi in zori cea mai frumoasa veste sau doar               cand deschizi ochii sa iti traiesti propria poveste?         

 În încăpere parcă mirosea a flori de tei. Florile de tei întotdeauna mi-au mirosit a liniște. Cei doi bătrânei cu chipurile mângâiate de soare și iubire, luau în tihnă masa. Pâinea scoasă din cuptor parcă semăna cu inima lor caldă. Nu aveau multe pe masă dar aveau fericire. O scenă parcă de teatru, scrisă cu condei stelar, niște destine unite ce au știut să păstreze tot ce e mai scump pe lume. Când au terminat de mâncat, nu și - au spus rugăciunea însă cu o tandrețe nemaivăzută se luaseră de mână, aceea era rugăciunea lor, apoi din puținul lor au împărțit cu aceeași dragoste la animale, la păsări și zâmbind s-au lăsat atinși de vânt . Când poate fi Dumnezeu mai fericit decât atunci când sufletele iubesc și se iubesc cu adevărat? Ei nu aveau nevoie de mult, pentru că aveau totul. ♥️ 

Auditie placuta !   

  Noaptea, isi face incet simtita prezenta ,ca o balerina libera, intr-un colt idilic. Incheieturile mainii miros a mir linistitor si  pulsul a viata si ritm iar in adancul mintii se deapana din nou o poveste. Pe fundal se aude o muzica de demult,in surdina . Si parca acele ceasului nu mai au putere daca le privesc si imi ascult bataile inimii. Si totusi ticaitul ceasului imi aduce aminte cat de importanta este fiecare clipa si ca intensitatea  o formam noi insine. Acum sau eternitate? Doua cuvinte atat de diferite si totusi atat de legate in profunzimea lor. Din nou in adancul mintii revin povesti,povesti care au prins viata in suflet. E de ajuns sa privesc vitrina ca pe o usa spre infinit,acolo unde pot da mana cu cele mai frumoase personaje. E de ajuns sa privesc ochii dulci si uimiti ai unei jucarii  si sa simt ca in sufletul meu tot timpul a fost vie . E de ajuns sa ascult un vinil neatins de vreme si sa stiu ce inseamna sa nu te saturi de ceea ce iubesti. Nici nu ai cum sa te sa

  Cand intelegem cine suntem cu adevarat devenim liberi. Sa iubesti florile in timp ce pe chip cad fulgi de nea intr-un numar  infinit,inseamna sa intelegi transformarea, sa le simti atingerea rece in timp ce se preschimba in stropi calzi  de ploaie. Daca nu acceptam transformarea ,atunci iubirea pentru flori devine durere si asteptare.  Sa deschizi fereastra in timp ce e furtuna si sa realizezi ca in tine exista o primavara indestructibila ,inseamna sa intelegi ca nimic din ceea ce nu lasi sa te atinga,nu o poate face. Sa mergi prin viscol in timp ce vantul taios iti aspreste orice urma de zambet,inseamna sa inveti sa iubesti si mai mult soarele si sa nu renunti sa crezi, sa nu te intorci niciodata spre intuneric ci  sa iubesti atat de mult lumina incat de fiecare data cand deschizi ochii ,sa iti fie stralucire si calauza.  Cand e zgomot,buzele sa iti rosteasca doar cuvinte pline de intelepciune si iubire,sufletul sa iti devina izvor de liniste,curaj si bine. Iar cand e tacere, sa i t

  Fata cu minuni, nu strângea                                           nici un vis în  palma sa.                                           Fata cu minuni, zâmbea.                                         Fata cu minuni, fata cu minuni                                                Conversa cu soarele și luna         .                                             Fata cu minuni, zâmbea.                      Fata cu minuni, fugea                          desculță pe calea sa.                             Fata cu minuni, credea.                        Fata cu minuni, fata cu minuni                                   Lua strâns de mână fericirea.                               Fata cu minuni, iubea.