Postări

Andalu - baietelul cu florile

Imagine
 Astazi povestea incepe cu Andalu. Cei care il indragesc ii mai spun si Lu ,ca o prescurtare de la Lumina. Andalu e un baietel care vinde flori ca sa poata supravietui .Insa cumva el nu o face pentru asta ci pentru ca iubeste atat de mult florile incat simte sa le daruiasca mai departe ca simbol al iubirii. Ii place atat de mult sa vada bucuria oamenilor care le primesc sau entuziasmul celor care le cumpara pentru a le darui. Adora sa vada sclipirea din ochii celor indragostiti care de abia asteapta sa le duca flori persoanelor iubite. Acest baietel vede iubirea ca pe un motiv de sarbatoare in fiecare zi,in fiecare clipa. E atat de frumos Andalu de nu imi incap cuvintele sa pot descrie, insa e tare frumos la el in suflet. E ca oaza de liniste, o gradina a Edenului,un ocean care te spala de tot ce e negativ.                                                                                                                                                    Intr-o noapte a inceput sa se roag

Cosmos în povești

Imagine
 — Tot ce atingi tu se transformă în artă! zise cu ochii sclipind ca două văpai, Richard.                      —Cum așa, Richard? Spui cuvinte prea mari! Eu în artă? Dar nu fac nimic în acest sens! răspunse Magdalene                                             —  Da, așa e! Nu te mira! Se transformă în artă tot pentru că iubești! Tu iubești cu atâta forță încât nu există ceva să nu fie transformat de iubirea aceasta. Tu ridici și cea mai mică furnică 🐜 încât se va crede la un moment dat pasăre! Și nu toți îți vor înțelege iubirea Magdalene, trebuie să fie pregătiți să o simtă și să o vadă. Să nu uiți că lumina recunoaște lumina însă și întunericul o recunoaște doar că se teme de ea. Însă tu să iubești mereu, să iubești fără oprire! Nimic nu e mai frumos decât lumea aceasta pictată cu sentimente de dragoste și nici o inimă nu bate mai viu decât cea care iubește cu adevărat.  . 

Ia cana cu ceai și stai!

Imagine
 𝓵𝓪 𝓬𝓪𝓷𝓪 𝓬𝓾 𝓬𝓮𝓪𝓲 𝓼𝓲 𝓼𝓽𝓪𝓲. 𝓜𝓪𝓲 𝓼𝓽𝓪𝓲! 𝓒ă𝓬𝓲 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓻𝓮𝓹𝓮𝓭𝓮 𝓯𝓾𝓰𝓲𝓶 𝓼𝓹𝓻𝓮 𝓷𝓲𝓬𝓲𝓾𝓷𝓭𝓮, 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓯𝓾𝓰𝓪𝓻𝓲 𝓭𝓮 𝓲𝓾𝓫𝓲𝓻𝓮 ş𝓲 𝓿𝓲𝓼𝓮 𝓹𝓻𝓸𝓯𝓾𝓷𝓭𝓮, 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓭𝓸𝓻𝓲𝓽𝓸𝓻𝓲 𝓭𝓮 𝓼𝓸𝓪𝓻𝓮 𝓯𝓮𝓻𝓲𝓷𝓭𝓾-𝓷𝓮 𝓭𝓮 𝓹𝓵𝓸𝓲. 𝓐𝓵𝓮𝓻𝓰ă𝓶 𝓾𝓷𝓮𝓸𝓻𝓲 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓰𝓸𝓲, 𝓾𝓲𝓽â𝓷𝓭 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓹𝓻𝓮𝓪 𝓶𝓾𝓵𝓽 𝓭𝓮 𝓷𝓸𝓲. 

Povestiri despre suflet - Casa bunicii

Imagine
 Era o zi blândă și frumoasă de vară. Vântul adia ușor de parcă ștergea și mângâia rănile din inimi surprise adesea  pe chipurile oamenilor ce nu mai știau încotro merg dar mergeau în grabă, neprețuind timpul. Ema se plimba pe străzile orașului în care locuia când deodată o apucase un dor, un sentiment că trebuie să se întoarcă la o parte din sufletul ei și asta însemna să se întoarcă mereu acolo unde era bunica sa. Nu s-a mai gândit mult și a sunat - o pe cea mai bună prietena a sa, Elizabeth, să o invite într-o călătorie . Elizabeth cu un entuziasm  molipsitor,  imediat a acceptat. Astfel avea să înceapă călătoria lor nu doar fizică ci și sufletească. Drumul deși lung părea întotdeauna ușor pentru Ema căci nici un drum nu pare greu atunci când vrem cu adevărat să îl parcurgem, când îl facem din iubire și cu bucurie. Ca să ajungă la căsuța bunicii trebuiau sa străbată un câmp plin de flori. Ema și Elizabeth se opriseră din mers pentru câteva clipe ce parcă păreau o eternitate, timpul

Poveste

Imagine
 Daca povestile ar prinde viata,tu ce le-ai povesti?            Ai vrea sa fii naratorul sau personaj ce stie a iubi?           Ai vrea sa atingi soarele cu mana sau doar stiloul sa scrii?           Ai vrea tu sa fii Fat- Frumos sau vreo Cosanzeana sau doar             tu insuti  cand sufletul ti-e arzator si bland ca o vara?             Ai vrea sa o privesti fata in fata pe Craiasa Zapezii si sa ii topesti ura             sau sa iei de mana persoana ce-o iubesti si sa imbratisati luna?                  Ai vrea sa auzi in zori cea mai frumoasa veste sau doar               cand deschizi ochii sa iti traiesti propria poveste?         

Fragment de iubire

Imagine
 În încăpere parcă mirosea a flori de tei. Florile de tei întotdeauna mi-au mirosit a liniște. Cei doi bătrânei cu chipurile mângâiate de soare și iubire, luau în tihnă masa. Pâinea scoasă din cuptor parcă semăna cu inima lor caldă. Nu aveau multe pe masă dar aveau fericire. O scenă parcă de teatru, scrisă cu condei stelar, niște destine unite ce au știut să păstreze tot ce e mai scump pe lume. Când au terminat de mâncat, nu și - au spus rugăciunea însă cu o tandrețe nemaivăzută se luaseră de mână, aceea era rugăciunea lor, apoi din puținul lor au împărțit cu aceeași dragoste la animale, la păsări și zâmbind s-au lăsat atinși de vânt . Când poate fi Dumnezeu mai fericit decât atunci când sufletele iubesc și se iubesc cu adevărat? Ei nu aveau nevoie de mult, pentru că aveau totul. ♥️ 

Cuvinte din Soare- Salutul Soarelui ( versuri Audio )

Imagine
Auditie placuta !